8 august 2018
Idei reper
• femeia ca mister în autocunoașterea masculină
• autocunoașterea feminină față în față cu daimonul sau cu incubus-ul
• haruspiciile logosului cotidian
De menționat că divinația e o treaptă intermediară a cunoașterii, deși pare a cere multă pricepere. Este o treaptă de obiectivare în mediu a lucrurilor distante și consider că și logosul femeii care bîrfește cu ochii în cratiță are rolul firesc al unei ferestre către sinele bărbatului, către societate și către viitor.
Mai important ar fi să mă aplec asupra rolului terapeutic al formelor ideale în menținerea tonusului și fiziologiei trupului celui care gîndește. Este important de notat că baloanele de săpun sînt suflate perfecte și de buze de copil și că un om atins de Parkinson desenează perfect în minte un cerc fără tremur. Ideile bine delimitate – forme perfecte pure ¬ sînt extrase de spirit din fiziologia unei gîndiri legate de digestia proteinelor și gluzozei. Dacă ne aplecăm cu microscopul vom găsi miracolul intracelular, iar macroscopic, social, noroiul și problemele vieții cotidiene.

10 august
Prin natura sa, omul are iluzia consecvenței – simte și crede în nucelul său interior constant, plecînd de la natura unidirecțională a timpului. Adică omul se simte el însuși pe un drum al vieții pe care și-l apropriază. Ochelarii de cal împiedică pe mulți să fie conștienți de ritmurile biologice și cosmice care reglează natura lucrurilor și a oamenilor.
M-am întrebat uneori ce sînt eu pe scintigrama neurobiologică a lumii. Aceasta, privind-o dintr-un punct de vedere holistic, cu centrii nervoși oscilanți pe orbitele lor. Oamenii simpli execută mișcări cu amplitudine mică, gînditorii lucizi au amintirea rotirii sau repetării evenimentelor lumești în viața lor. Inclusiv a cuvintelor, centrînd comportamentul mediului din jurul lor. Omul sfințește locul și e dator să o facă, din cauza instinctului de autoapărare, pentru a nu fi aglutinat cu unele forțe exterioare în echilibrul veșnic instabil spirit-materie.

16-08
Endocrinologia este un corpus de cunoștințe interesant, un altfel de caleidoscop. Hormonii, receptorii lor și alte substanțe apar ca un sistem al războiului Troian. Orice știință aproape are rolul de mucenic de a pune ordine în realitate și e frumoasă, are o poetică a ei, radiază dinăuntru spiritual și emană sacrificiul prin muncă al omului bun.
Va trebui să caut mai multă sobrietate, pentru o fiziologie a formei perfecte sau care tinde spre perfecțiune. Altfel există riscul inflamării discursului meu cu metafore, comparații care par să îl umanizeze ,dar și să își piardă din vigoare.