deodată erai verde și-ți lăsai bătrânețile la ușă
acolo era paiangul, din pletele tale senectutale clădind
diamante de înțelepciune;
nu curgi, ești doar în ideea de a curge
fapta rămâne fără act, devine gând
sedentarismul Crucii, flămând de carne
îți bate cuie-n perete, să pui dracului acolo odată
Răstignirea

peretele acela dinspre răsărit îți va încarcera-n privire
patimile tale-n oglinda diformă, cu Hristoși
pe fiecare perete dinspre răsărit oglinda îți va fi icoană
chipul și asemănarea sun referitoare la un alter ego,
suficient în Credință

sincer, mi-aș fi spălat picioarele gândului, de a merge
cu Crucea-n spinare prin lume
în martiriu; Mântuirea e o formă
de a culege Mere fără de păcat
Șarpele și-a pierdut dinții într-o altercație
și nu mai mușcă

ce vrei de la mine, Doamne? sunt doar un traducător al Liniștei
și Feciorul Matale mă sucește cu zvon
spre suișuri intraductibile
toată știința mea de a curge devine static
secunda pare veacul și veacul secunda
leatul poartă fuste lungi, preoți aproximativ egali clipei
când Cerul se va deschide
și Pasărea abia renăscută-n cenușă
deasupra celor izbândite
din aripi va bate