poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-03-07 | |
În casa lor cu miros de cerneală uscată și var proaspăt vopsit
nu se mai simțea pâinea de mult în cuptor iar caisele zbârcite s-au stricat în coșul de lemn vrăbii moarte zac în coșul de lemn Dumnezeu a zăcut foarte trist singuratic și alb peste coșul de lemn - și dintr-odată s-a făcut dimineață, păsările au început să zboare, foarte vii, foarte reci, descoperindu-se în argint mult și plin, căzând pe fereastră, ca ploaia, vă spun, la fereastră cădea argint în stropi mari, pare-mi-se că în ziua aceea, ploua... cu argint, tot ploua... și păsările s-au făcut dumnezeu nou, irizare de chihlimbar foarte vechi, abia acum grăindu-le lor, din lemnul în care și El a zăcut alb, curat ca argintul Pesemne în Egipt nu murise niciun copil Egiptul acela al meu nu era al copiilor morți din casele cu miros de cerneală uscată și var putrezit pesemne Domnul meu era unul blând și pasăre nouă și veche era L-am găsit pesemne cândva acolo unde au stat Amon Ra, și în Keops și-n Seth, acolo l-am găsit eu când Isis a întins o mână albă peste mine, pe capul meu tont iar eu i-am dat atunci adevărul și copiii morți înapoi. Dumnezeu este pesemne haina cea veche a binelui sub mâna lui ca o aripă se nasc din nou copii în Egipt și în lume pesemne că Domnul era o pasăre veche, din care biblia binelui ieșea să se scrie, curată și în mult adevăr. Nu știu de ce Pasărea este sfântă peste Egipt copiii mei sunt ca pădurea și sunt vii în mâinile Dumnezeului bun. Peste mine îmi zace o pădure înaltă, sunt nuci mult mai bătrâni decât mine, iar Dumnezeul părinților mei este bun. Îmi iau crucea pe spate, mult grai, în Egipt zăcut-au sub steiuri de piatră mulți oameni și copiii caselor noastre nu au fost jertfiți, pentru aceasta, nicicând, să fi fost doar o mare tulbure, un ocean prea întins, și un alb Dumnezeu, ca o pasăre, un adevăr foarte mare, care în brațe, atunci, i-a ținut./ plângând, i-a ținut./ pe toți, i-a ținut. Eu știu doar atât și vă spun Undeva, -nlăcrămat, Dumnezeu este bun. Dumnezeul părinților mei este bun. Dumnezeu este bun. Peste toți, Dumnezeu este bun.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate