niciodată este un cuvânt atât de lung
încât de multe ori uită să se mai termine
și te trage după el până când realizezi
că sfârșitul e mai aproape și mai frumos
decât ai fi crezut

dincolo de mine crește altă lume
eu nu o văd, dar de multe ori o simt
ca o dulce adiere, ca o notă prelungă
și simt că dacă aș vrea, m-aș putea prelinge
până la marginea ei, sărutând-o

întinde-ți-va pe burtă și mângâiați cerul
și cele mai multe cuvinte se întind, plastilină
iar altele cad cu marginile zdrențuite
doar un cuvânt poznaș se apleacă
ia un nor pufos și mi-l aruncă în față

mi-am luat copilăria în brațe și-am ieșit în curte,
soarele terminase de desenat un șotron
și-acum cânta căutând o pietricică
i-am sărit în cârca speriindu-l
și m-am bucurat de pacea și căldura lui