Am să vă vorbesc despre rating, vizibilitate, popularitate, apreciere, valoare...
Pentru asta voi face ceva referiri la modul cum se strângea aurul în vremuri îndepărtate. Legenda Lânii de aur avea o oarecare acoperire pentru că pe fundul pâraielor se fixau piei de oaie în care praful fin de aur se depunea. De ce nu se puneau piei de oaie în albii largi sau în cursuri rapide de apă, cu debite mari? Aurul nagativ nu se poate obține repede, comprimând timpul.
Observ diverse posturi TV sau oameni provenind din diverse medii și cu diverse ocupații, care își doresc popularitate, vizibilitate, de parcă simpla popularitate ar fi elementul determinat în calitatea umană. Dorința de accedere în topuri este determinată de dorința de a câștiga mai mult, moral sau material.
Când în meseria în care ai reușit să devii cât de cât cunoscut ai rămas undeva pe la mijloc sau poate un pic mai sus, spiritul tău mediocru te îndeamnă să faci ceva și atunci recurgi la tot felul de artificii.
Spre exemplu, Grigore Cartianu care nu a excelat ca ziarist sprtiv, a crezut că dacă e vizibil pe micul ecran sau dacă are o atitudine radicală, va avea un plus dar uite că nu are, rămânând același ziarist mediocru, de pluton. Teodor Chirilă a avut câteva melodii cu priză dar s-a terminat. A încercat prin șouri de televiziune să fie vizibil dar a ratat așa că a ales să se bage în seamă în politică, rămânând totuși un compozitor și interpret de pluton.
Există colegi de breaslă( mă refer la cei care scriu) care-și măsoară propria valoare prin numărul de volume publicate, evident pe banii proprii, sau după numărul de diplome obținute la diferite concursuri inițiate de biblioteci sătești, Consilii orășenești sau județene sau sub egida unor cenacluri botezate așa cum i-a dus mintea pe coordonatori. Numele astea sunt, unele, de tot hazul, și material abia reușesc să susțină aparițiile unor reviste. Unii spuneau că dacă nu apari în atologii nu exiști așa că, peroiodic, apare câte o antologie care nu e sponsorizată de nimeni ci se susține pe banii celor care doresc să apară în ea. Și mă rog de ce să-mi doresc să apar într-o antologie în care mi se vor tipări trei-patru pagini personale și asta m-ar costa cât tipărirea unui volum de 120 de pagini?
Printre oneștii truditori ai literelor se află oameni de foarte bună calitate, oameni care, pe lângă faptul că ei înșiși sunt creatori de valoare, se ocupă și de micii creatori, depunând o muncă grea de descoperire de noi talente, descoperire și îndrumare.
Cristina Ștefan este unul dintre acești oameni pe care o prețuiesc și o respect pentru priceperea, răbdarea și abnegația ei, fără să iasă în față, fără să dorească musai să i se recunoască public eforturile.
Majoritatea politicienilor, indiferent de partid, sunt niște nulități, niște oportuniști, în spatele cărora se află tot felul de încrengături oculte, de bani negri, de trădări, de înavuțiri, născute sub semnul mizeriei umane.
Societatea civilă, așazisa societate civilă, nu există. Asemeni politicienilor și acest segmenmt al societății a fost infestat masiv urmărindu-se interese materiale pentru grupuri sau persoane.
Cum poate Liiceanu să vorbească despre calități umane când lui, Pleșu i-a dat moca cea mai mare editură din RSR?
Despre Mălin Bot nu vreau să vorbesc, pentru că este o obială în mâna unui soldat care vrea să plece în permisie. Toate păturile sociale ar dori să strângă aurul adus de ape așezând pieile de oaie în albia Oltului, a Dunării. Nu se poate, domnilor. Pe pâraie!
Cât timp societatea românească este năpădită de un analfabetism funcțional, mă refer și la adepții PSD dar și la oponenți, nu vom putea clădi nimic temeinic.
Când nu stăpânești reguli elementare de gramatică, când nu ai proprietatea termenilor, când nu citești măcar o dată Constituția României, cum se poate să încerci să devii un lider de opinie?
Când stai la Londra sau la Madrid și îndemni oamenii să iasă în stradă și să dea foc Parlamentului, ai o mare problemă. Cred că ar trebui să răspunzi pentru faptele tale.
Marea majoritate a celor care sunt anti PSD nu au fost la vot și atunci despre ce vorbim? Nu sunt un susținător orb al PSD dar va trebui ca la alegerile viitoare să se confrunte din nou cu electoratul.
Președintele statului nu-și merită locul, indiferent câte milioane l-au votat!( aici vă îndemn să vedeți, să aflați, unde în Europa, în ultimii 60 de ani s-a mai petrecut o asemenea situație, ca între turul 1 și 2 să apară o diferență de 20!!! de procente. Și atunci nu e firesc să-mi amintesc zicerea lui Stalin aia cu număratul voturilor? Sistemul hoțesc, experimentat la Paris pe vremea lui Băsescu, ăla cu un vot la trei secunde, s-a perfecționat prin achiziționarea de softuri.
Președintele nu este echidistant și nu este apt să efectueze medierile despre care se spune că ar trebui să le facă.
A moștenit un sistem născut de Băsescu, un sistem otrăvit de servicii și procurori și îl lasă să funcționeze urmărindu-și probabil un al doilea mandat. Părerea mea este că nu-l va obține. Și de ce să-l vrea? Toate avantajele care vor pica în beneficiul său, ca fost șef de stat, vor fi aceleași, ăndiferent dacă are două mandate sau numai unul.

Cumulul avantajelor, mașină, reședință, birou, SPP etc. și dacă e să luăm în calcul chiriile pe care le va mai încasa(apropos, banii ăia obținuți ilegal nu i-a returnat!) din casele rămase, și din veniturile care vor urma, va putea să se mute în Germania, la părinți, cu sau fără cetățenia despre care se tot vorbește, sau în America, la prieteni pe care DNA-ul îi ocolește ca un călugăr tibetan furnicile.
Îmi place să fiu citit, să fiu apreciat, mă jenez să-mi spun că sunt scriitor( de fiecare dată mă gândesc la scriitorii de vagoane). Încerc să scriu cât mai bine pentru puținii care preferă o lectură în defavoarea unui joc pe calculator.
Sunt convins că societatea românească nu se va pierde și că vreodată, cineva, va avea grijă să ridice nivelul intelectual și cultural al oamenilor de rând.