poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-18 | |
mi-e de iarnă
când te ninge pe frunte și totul tace e foarte întuneric, atunci, când începe să ningă se albesc străzile, în liniște, și poți să îți pui bradul; ce înaltă trebuie să fie culmea aceea, și ce albă, ce înzăpezită! de pe dânsa, s-au dezlipit pașii celui care mergea cel mai ușor, către clopot, să îl dezmorțească... cred că era foarte mic, și în scutece, scâncea și visa clopoțeii de pe-un brad și totuși cineva mergea înainte... mergea și pământul... nu se rotea, ci mergea... e bizar, dar numai iarna încep să bată clopotele, e numai de iarnă, sensul sensului, dar nimic nu pare să mai țină din mine acum, tristețe, gânduri care se lipesc să mă macine, un brad cel mai frumos din lume o să mă așez lângă el. O să ningă mult peste toți așezații parcă e decembrie, peste toți așezații.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate