Solitudinea este un privilegiu pentru cei mulți și o binecuvîntare pentru cei puțini.

Cînd soarele apune sau răsare, păsările vin mai aproape de Dumnezeu. Cînd spiritul vorbește, păsările își rătăcesc glasul. Cînd Dumnezeu tace, copacii freamătă.

Cînd cucul cîntă, aripile lui Icar se frîng.

Așa precum există trandafirul alb, nu va exista niciodată trandafirul negru. Precum în cer - așa și pe pămînt.

Am înțeles că spiritul este hrana celor vii și celor moarte, și niciodată nu va fi în alt fel. Hrana trupească nu întărește trupul omului niciodată. Numai hrana spirituală e rezervată omului în lume, chiar dacă mulți cîrtesc. Dumnezeu, fiind și viață și moarte, e asemenea oamenilor și se hrănește tot din spirit - vreme de o veșnicie omenească. Dumnezeu există în lume fiindcă e asemenea tuturor oamenilor, fiindcă și omul e după chipul și asemănarea lui. Dumnezeu este în tot și în toate; astfel lupul se hrănește cu spiritul mielului și se cuminecă. Se cumințește. Peștele e simțit de barză fiindcă spiritul peștelui e mai puternic decît al berzei și astfel barza se va cumineca și ea. Groaza și repulsia celor mari ca trup sau putere față de cei mici, dar mai puternici ca spirit, este legea devenirii Spiritului, mereu în opoziție cu materia. Această groază și repulsie îi obligă să omoare pentru hrană. Materia nu poate lupta împotriva Spiritului și reciproc.

Faptul că mulți știu, dar poate nu înțeleg de ce, că materia și fenomenele cunoscute și simțite și măsurate de om sînt doar o proiecție pe creier, nu înseamnă că lumea va fi nimicită. E imposibil, din cîte am înțeles eu.

Vine o vreme cînd cîinii au căpușe, vine o vreme cînd copiii se tem de păianjeni.

Cine ar fi crezut că păianjenii pot sta cu picioarele în cer și capul pe pămînt? Poate că nu.

Crede și nu cerceta înseamnă de fapt să fii viu și să respecți pe Dumnezeu, după cum spune și bunul-simț. Priviți pe cer: norii sînt albi. Nu cercetați ce este albul sau negrul și de ce.

Dar, cine trage cortina? Dacă chiar trebuie să nu tac, voi spune evaziv: ”cine” este un pronume relativ, care, ce, cum etc. sînt doar părți de vorbire. Uneori e prea greu să taci.

Orice balanță adevărată e mereu dreaptă. Dar, mai corect spus, ea este ideală, corectă, și nu există în realitate.

În final semnez și eu: cea care a înțeles ce e bun sau rău și alte lucruri fără să caute, fără să i se spună în niciun fel, doar fiindcă a fost o conștiință vie. Nu vă temeți, nu veți păți la fel. Lumea este un loc fenomenal de frumos, uneori.

Și jucăriile și cărțile și hainele celor bogați sînt hrană spirituală de asemenea, fiindcă au în ele o parte din spiritul logic, al adevărului curat și frumos. (Și plasticul e produs în fabrici după rețete inteligente sau oricum de oameni meșteri tot datorită lui Dumnezeu în esență) Banii pe care îi au cei bogați pentru a le oferi copiilor lor sînt doar un mijloc al puterii lor aparente în societate, deoarece puterea lor spirituală și conștiința lor sînt mai sărace. În acest mod se echilibrează balanța spirit – materie. Lumea, în fond, este echitabilă și corectă logic. Dar dacă mă veți întreba dacă lumea e dreaptă sau nedreaptă voi strîmba din nas, fiindcă drept sau nedrept, ca și rău și bun sînt concepte relative și schimbătoare în timp și depind de cel care le definește.