Scriu fără să știu ce creierul l-am lăsat afară degetele toate le-am cusut de-un colț de inimă
Melodia asta pare străină deși portativul de pe YouTube este același
Calculatorul e strâmb lumina bate aiurea cade tencuiala din tavan și câteva artere au ieșit prin pereți
Ce bine să nu simți durerea se împrăștie prin sânge pe crengile din spatele casei
Totuși celulele toate au memorie aud cuvinte răgușite și văd imaginile tălpilor
Cineva îmi mișcă ușor capul spre iunie pe trepte iluzii și trenul care trebuie să plece
Golul arde acum doar erorile au rămas și vrăbiuța din pene colorate pe care o arunc motanului
Internetul cade prizele bâzâie despre curenți de tot felul și ceasul alunecă sub biroul înclinat de spate
Televizorul își mută locul minciunile se înrămează singure cu litere de duzină apoi cad pe gresia fierbinte
Și nu mai știu cine sunt un sărac bogat în adevăruri sau luna care a plecat spre alte zări
Noaptea îmi pune creierul la loc sângele intră pe sub piele dar inima mi-o ia o cucuvea de duzină
De ce omule trădezi de ce te folosești de sufletul altuia întreb cucuveaua care între timp a devenit romantică
Nu răspunde și văd clar cum împarte inima mea apoi ciugulește restul și-și leapădă aripile
în locul în care eu nu mai sunt om…