ca o tăcere
mergi descălțată pe cărarea măruntaielor mele
goală de înțelesuri alergi
erupând lava oftării tale
îmi descui sternul să te primesc în inimă
ca într-o chirurgie aparte doctorul e nevăzător
de taine
taie orbește în pieptul meu pe pipăite
bisturiul supurează orizont
în zarea aceea te scalzi în lumină
să-mi revii spălată în cuibul pieptului
acolo uneori mă renaști
legănându-mă pe brațele resufletului

întoarcerea în larvă din fluture
se face cu aprobare de Sus
Dumnezeu ține Județ cu Vremea în lipsă
pruncul din mine țipă
culori de Dimineață

Viața e o entitate intermediară
înfiptă în miezul Eternității
tu
a nimicniciei mele nimicire
trezești în mine pofte aproape culinare
îți beau lacrima de dragoste de mine
dintr-o supă fiartă cu îngeri

într-aiurea pășesc păsări și te învinovățesc de zbor
de litere popor
mânjește goală haina pielii tale
Fructul ne pregătește păcate în ograda Șarpelui
zidit pe zadar ne este gândul
facem schimb de experiență-n salivă
sărutul ni s-a lipit de guri