poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-04-14 | |
Timpul unui om vesel și-a umplut secundele cu fericire zgrunțuroasă, și se măsoară cu intensitatea vibrațiilor optimismului, care creează un tărâm al exaltării euforice, în care au acces doar sufletele celor ce iubesc veselia, ce-și imprimă zâmbetele pe frontispiciul spiritului planetar. Ȋn omul vesel nu are ce căuta posomoreala, generată de îndoieli ursuze, căci și-a pus gresiile pesimismului pentru a călca disprețuitor pe ele.
Un om cu personalitate și-a cizelat caracterul prin forța gândurilor constructive, individualitatea sa este exacerbată, iar experiențele de viață se cumulează generând înțelepciunea. Ȋși face vasale mintea, sufletul și sinele, iar personalitatea lui conduce corpul și empatizează numai cu oamenii înzestrați cu vocația personalității, și din interacțiunea cu ceilalți, ia ce este mai bun și respinge funestul. Un om cu personalitatea activă în mod continuu, urcă în viață în fiecare zi câte un nivel existențial superior. Omul de caracter își înnobilează gândirea pe care o cultivă cu calități, face din goluri sensuri existențiale și din spirit un scop în sine, conferă spiritului anvergură, amplitudine și profunzime, pentru ca activitatea lui să scoată în evidență prodigiosul, pe care-l aplică în viață sub formă de exoteric. Omul de caracter și-a strâns minusurile în compartimentul negativului, pe care l-a transmigrat în neant, al cărui nimic extins în vacuitate s-a umplut cu negativități. Frumosul există în tot, căci conștiința lui Dumnezeu a modelat universul, și de la el nu putea veni decât frumusețea, perfecțiunea și nemurirea, însă omul a fost învățat de răutate să vadă în frumos dizgrațiosul, în perfecțiune imperfecțiunea, și în nemurire efemerul, iar convingerile sale funeste au modelat o realitate anostă, fadă, anodină și ternă. Omul și-a stabilit limite prea mici pentru forța lui imensă, aflată în stare latentă în imanența lui, și îi este frică să le transceandă, creând paradigmele, având elementele de bază ale lui “cine suntem”, și urcând până în vârful unde se află misterele, pe care dorește să le coboare în concret, cotidian și teluric.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate