Pe trotuarul ud se multiplică
luminile aprinse ale orașului
în jurul lor picături foarte mici și foarte reci de apă se mișcă fără încetare
în stația de taxi este o singură mașină
de un galben murdar, otrăvit

vântul transformă aerul umed într-un înveliș aproape compact
și îl așează dintr-o suflare în jurul meu

portiera se deschide
șoferul privește drept înainte
fără să se miște
portiera se închide fără zgomot
cu grijă, doar după ce mi-am tras picioarele
spre mijlocul mașinii și le-am învelit
cu haina subțire

bărbatul ține mâinile pe volan sub același unghi
din care începe mângâierea ta
aceea care coboară sub sâni

nu mă întreabă unde vreau să ajung
cum nici tu nu m-ai întrebat unde vreau să ajung
când ne-am aruncat spre lumea largă, de mână

mi se face cald
se simte miros de pământ
îi privesc mâinile albe, mate, continuate cu mâneci
de un alb impecabil de cămașă apretată
ieșind din stofa neagră de costum impecabil
și nu mă pot gândi decât la cămașa ta albă, șifonată
cu mâneci desfăcute, care ne îmbrăca pe rând
și la mâinile noastre
la urmele degetelor celuilalt

mi-e somn
ploaia devine zăpadă, drumul e tot mai greu de văzut
atent, foarte calm, șoferul privește doar înainte
și nu mă pot gândi decât la ochii tăi privindu-mă
până când ne transformam în râu de argint
curgând împreună, undă după undă
printre ceasuri de noapte

lumini tot mai puține
tot mai rare clădiri
nu-mi dau seama unde suntem
șoferul privește doar înainte
conduce impecabil cu mâinile lui impecabile
un taxi de un galben fără viață
aș vrea să mă apropii de el, să-l întreb unde
să-l întreb de ce nu mă pot mișca
prin oglindă bărbatul din taxi mă privește
cu ochi întunecați fixați în orbite întunecate
adâncite sub fruntea albă ca o pânză
de învelit trupurile coborâte în morminte
mânecile apretate strălucesc ori de câte ori
întâlnim câte o lumină pe drum
și eu nu mă pot gândi decât la lumina dimineții
din fereastra noastră

șoferul conduce impecabil cu mâinile lui impecabile
și nu-și ia privirea din ochii mei din oglinda retrovizoare
unde fără să vreau îl privesc
și de unde nu pot pleca