îmi doresc un bărbat al meu în amintirea celor care-au promis că se-ntorc
dar n-au făcut-o
să-i arăt strada unde locuiesc
pe abajurul felinarelor stau agățate păsări asemenea unor haine de morți
(din vremea lui shakespeare când lumea se-mbrăca așa cum trebuie
și mergea la teatru în cuplu)

seara
să-i dezleg nodul de la cravată
fiecare nasture să-l mângâi în căderea liberă a cămășii
să-i recunosc
absența
după consistența frigului
că nimic nu ține de cald unui om decât alt om
unei spinări decât altă spinare unui obraz decât alt obraz strâns lipit de el
tot ce-am trăit prinsă în bulboanele dezgustului
gros-planul ratărilor succesive a fost
pentru a salva în final acest scenariu
loja capitonată
din umezeala stranie de hidră a singurătăților degustate la ceremonii

îmi doresc un bărbat al meu
îl revendic deopotrivă lui dumnezeu și poporului său masculin
pentru asta mătur cu sufletul apele
umilința de lux a oricărei femei ce-așteaptă bărbatul în care să se piardă
umbra mi se agață de copacul din fața casei
se umple de flori