Este ora 5 p.m. Gerul crapă pietrele calde, încă, pietrele din inimi. Nu știu cum au stat atât fără să plece din atrii. Nu erau obișnuite. Aveau o compoziție care ne făceau să credem că suntem singurii și ultimii de pe lume. Sau așa îmi plăcea mie să cred…

Urmăresc o comedie. Ușoară, evident. Și încerc să-mi relaxez gândurile. Comut pe alt post…
„Autostradă închisă. Kovesi chemată la Ministerul Justiției pentru explicații”
Invidie tipic românească.
„Pe DN1 se circulă bară la bară”
Doamne, și vroiam să merg la morminte!
„Liviu Dragnea povestește de mesajele de amenințări”
DM, simt cum timpul se scufundă!
„Statul de drept degenerează in stat polițienesc. Justiția este supraputere”
Tu nu-ți dorești să se înalțe cuvintele din hârtie? Îți mai amintești de ele? Ne-am dat viețile pentru un vis. Planeta se cutremura. Își pierduse coordonarea.
„Mihalache. Bodea. PSD. ALDE”
Obscuritatea răzbunării. Și a folosirii. Pe drum drept nu te rătăcești.
„Traian Băsescu împiedicat de parlament. Și Klaus Iohannis se împiedică de… Of, omul acesta este o păpușă”
Trebuia să cred în prima reacție, atunci când te-am văzut. Să las luna goală să mă apere de mine.
„Toți și-au bătut joc de români. Constituția este doar în sertar și greșelile nu se plătesc”
Atâtea excizii. Cum să trăim cu ele? Am crezut că se poate. Eu. Tu, tu parcă mergeai, veșnic turmentat, la vot. Mă uitam în oglinda din tine. Minciuni parfumate. Dar cuvintele erau date prin caramel. „Comportamentul trebuie schimbat. Imunitățile, scoase. S-ar putea ca Palatul Cotroceni să fie retrocedat”
Te-am crezut ca pe-o poveste veche. Deși, de sub fiecare talpă, când reveneai, se trăgea cu mitraliera. În restul vieții mele pe care nu știam cum s-o mai gestionez.
„Președintele poate fi anchetat dar nu poate fi judecat. Pentru ce vor plăti tehnocrații?”
Eu cine mai sunt, DM? Mi-e teamă să mă opresc. Singurătatea arde ca și o călătorie veșnică. Astăzi ai lăsat să se vadă ce trebuie, din tine.
„Sebastian Ghiță. Dezvăluiri groaznice. Romania a pierdut miliarde”
De ce am ajuns aici? Am putea să construim o șosea din cuvinte, să punem roți vieții care esuează pe noi și s-o privim din urmă cum face un accident mortal.
„Prejudicii. Minciuni. Temperaturile scad si mai mult. Romanii trebuie să aibă dreptul la medicamente mult mai ieftine”
Timpul ne-ar ridica la putere fantoma fără identitate. Sau… mai bine am face un RMN. Să devină contagioasă, atrofia altora. Să nu ne mai recunoaștem nici fricile, nici uitările, nici durerile, nici…
„ Modificări la salarii. Premierul Sorin Grindeanu anunță! Document care demască tot! Cineva trebuie să plătească!”
Stau zgribulită cu laptopul pe coapse. Întunericul clănțăne. Imaginile se derulează cu încetinitorul. Mâine aș vrea să uit drumul spre serviciu. Sau… nămeții să acopere casa. Până la nivelul ochilor. Să pot vedea vulturii de zăpadă.
„Vremea rea prelungește vacanța. Microbuze înzăpezite. Autoritățile iau în calcul… Opoziția critică decizia ministrului”
Să pot vedea cum timpul nu mai este supus gravitației. Cum se lipește de mine. O clipă. Și-mi spune că indicatorul este greșit.
„Așa ticăloșie mai rar. Gest motivat pe Facebook. Ediție de weekend. Scenarii”
Auzi? Crezi că este mai puțin viral decât ceea ce faci, să recunoști și să-ți asumi dezintegrarea? Cineva trebuie, cândva, să rupă zilele. Și dependența de cei ce proslăvesc diletantismul tulburător. Puterea este doar în adevăr.
„Cel mai important jurnal al zilei. Doliu în poliția română. Klaus Iohannis anchetat. Document oficial. Mafia lemnului”
Golul dur din mine ia forma unui copac. Ramurile se roagă la un Dumnezeu surd. Iar rădăcinile fac loc gândurilor de orice fel…
„Prin telefon, un martor neașteptat. Nu închideți! Vom reveni după un moment de publicitate…”

În comedie lucrurile se schimbă. Și în viață. Oare ce e rezonabil? Subiectul va fi dezbătut. Departe de demoni. De pe lună privește o cioară. Îi dau sufletul meu de aici. Tot se vorbește, pe surse, că Chopin a fost arestat, urmând să fie închis în lumea lui mică!

București - 8 Ianuarie 2017