*
amintirile sunt cele mai importante forme ale existenței; ființa supremă este cea a amintirilor și aprindem câte o lumânare pentru fiecare parte a corpului ei multicolor; pentru degetele sângerii mai întâi, să fie iertate…
antebrațele verzi, ierboase, mușchii faciali argintii și tot ce ai pierdut, aparent, în vară, atunci când ai văzut zeii. când te-ai împăcat cu obiectele!

(urmează zidul rece al bisericii din parc și câte un leagăn pentru fiecare hematie a iubirii).

și, înainte, ierburile uscate ale zăpezilor aspre agățate de portativ - bătălii în care ai fost!
părinți și copii și chiar fântânile zilelor înșirate fără rost de omul negru (- oh, ți-a furat din timpul care putea naște amintiri); chiar și el va fi iertat!


*
atâta iubire mută încât plesniseră cârceii
viței

de vie. ploua.