Destul am înghițit cuvintele și sarea
destul mi-am căutat cobza legată peste suflet
și sufletul de care nu știu ce să cred
dar razele laser fac simfonia mai plăcută
și omenirea tastează într-o clipă
și cei ce cred și cei ce nu mai cred
durerea nu se lasă risipită de cuvintele mari
de păcat și ispită în care, iertați-mă, dar nu mai cred
mi-am dezlegat pieptul de la piept și sufletul palpită
am diluat cuvintele în marea pe care o ascult în mine
am înmuiat cuvintele în sarea depusă pe stabilopozi și pe ruine
și dinții mi se ascut și auzul
și sarea îmi luminează în ochi
și nopțile mă cuprinde mirarea
soarele costumat în orizont își gâdilă orgoliul
și pintenii de la suflet mă rod