poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-11-27 | |
am lăsat apa să curgă în cadă și
cât fierbe cimbrișorul pentru decoct mi-am zis: deschide, Ioane, leptopul să văd ce și cum se mai gavarește la noi printre postările noi am dat și de Retro-Sonet premieră în discursul poetic al autoarei curios l-am citit recitit să văd dacă respectate sunt canoanele genului și dacă are substantă ideea masajul... firește că am citit și comentariile și-am fost surprins să văd că pentru unii sonetul e-o apă chioară nu vin fiecare cu părerile sale mi-am zis nu te mănânce buricul tâmplei să intri cumva în polemici nu că ar fi dumnealui concetățean ci pur și simplu pentru că și el ca toți de aici e un călău ce crede că dacă țintuiește pe crucea hârtiei cuvântul musai că-l face și nemuritor... în apa călduță și aerul cald înmiresmat cu ochii închiși ca Arhimede mi-am abandonat trupul semi- plutirii și fără de gând percepeam doar susurul apei evadate prin refugiul căzii în lungul de țevi ritmic părând o îngânare de cântec și șoapte... dar gândul s-a trezit din reverie și vinovat a strigat făcând țăndări liniștea băii "nu ți-i rușine te-am înțeles când altei autoare citindu-i poezia la ultimul vers "...și-a scos limba de zeu și și-a înghițit capul" rămas-ai perplex... cum citind și vizualizezi pe chip îți citeam neputința de a găsi o analogie cu un sau o ceva din toată lumea viului chinuit te opreai la limita hidrei ce se-ntoarce pe dos dar făceai din limbă ptți nu-i nici ea că nu se poate înghite și țe-ai zis că frizează absurdul brusc te-ai luminat o vedeai în halat alb apretat mulat pe corpu-i de divă pieptănând din foarfece clămpănimd aerul din jurul capului unui chelios și șoptindu-i la ureche prostului ce stă cu ochii închiși "vai dragă ca bine îți șade..." și-ai râs și-ai tăcut dintr-un cavalerism înnăscut dar acum când atât de mult ți-a plăcut încât retro-sonetul l-ai fredonat chiar et vice versa totus coadaă minunându-te de sensurile și înțelesurile ascunse în el de ce să nu-i mulțumești măcar autoarei că te-a lăsat să-l citeștă? am ieșit din cadă cu apa șiroind și să mă lase în pace i-am promis că...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate