poartă un pardesiu lung negru
aleargă metoda fartlek
tălpile se desprind ușor
între degetele subțiri o hârtie
ploaia o udă
cad litere
se lipesc de umbra moale
un picior rămâne în urmă
luna se clatină da
dispnee
destinul alături
vorbim fără să mișcăm buzele
într-o limbă preistorică din africa
pe care n-o știu

îmi prinde mâna
inelul rece-verde tresare
casele au formă de cuvinte
își înalță pălăria cu bor
cerceii lungi se încurcă în părul umed
întoarce fața albă
ochii ficși mă trimit în iarbă
mă ridică prelung
apropie fruntea de aerul meu
miros de paco rabanne
în depărtare un tropot
pardesiul îi alunecă…
stai
viața asta nu are uși
……..
aici
nisipul merge cu spatele
eșarfa își scoate poantele
degetele sângerează
o pasăre albă
zboară mai jos de gând
……..
apropiați scaunul domnule
luați o țigară
mai scriu puțin în fișă
apoi…
vom dansa

28 Octombrie 2016