viața e cel mai mare provocator din câți am întâlnit
o clipă nu mă lasă să-i respir pacea și liniștea

toată lumea știe că "singur ai venit pe lume și singur te duci din ea"
dar ceea ce lumea nu acceptă este "singurătatea alergătorului de cursă lungă"
după cum spunea și filmul de demult
frica ne doboară,
rușinea ne împiedică să ne apropiem, să ne ajutăm
așa că fiecare își ia crucea în spate și pleacă prin viață
fără să mai privească în urmă
fără să-i pese dacă se mai zărește sau nu
rana măturată de valurile zilelor

sufletul îmi era plin de cuvinte
și de iubire
dar semănătorul nu a știut să-și aleagă țarina
și cele mai multe grăunțe au secat
ofrandă pustiului din jur și cenușii fumegânde dinăuntru
iar spectrul inutilului plutea fără țintă
am strâns singuratea la piept
și-am rugat-o să-și ducă tristețea
cât mai departe
pâna ce crucea va prinde rădăcini
în viață