viteza gândului aducea ploaia mistică
poate chiar a perșilor
amintirea lor nu mai există
decât în zborul în flăcări al păsării phoenix
pe care surghiuniții din paradis
l-au transformat în loc comun
oh pasărea mea oh pasărea mea
înotând printre globulele roșii ale zeilor
tocmai au luat micul dejun
și i-au bandajat aripa stângă
cu singurul viitor
desparte pământul de vis
intră în vis și tu
și tu care crezi aidoma
în despărțirea apelor de uscat
stai ghemuit
fulgerul alb al trandafirului
își scutură corola adamică
un fel de tumul neptunic plutonic
aoreola care alungă oboseala zeului
El
care m-a pus pe mine să dau nume tuturor lucrurilor
iarmarocului iluzoriu al simțurilor și al cugetelor
nu putem ști mare lucru
mistreți albi mânându-și turmele spre iarba neagră
numai pasărea mea ah pasărea mea învinge infinitul