poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-12 | |
recunosc
puteam să comand din afara existenței orice o foiță de nor călător un zbor fără pasăre o inimă de copac dezgolit un foc teatral poate și rugul de gheață încă o respirație încă un strop de verdeață ideea de iubire în criză de timp poate fi împărțită în diverse capitole lăsând deoparte munca efortul și aglomerația falsă a orelor petrecute stângaci un fel de sculpturi elegante planând tainic și revelat peste o comoditate evidentă a unei săgeți rătăcite prin eternitate – un Cupidon de astă dată undițar paznicul nopților albe când nopțile puteau să năpârlească grandios sau poate fără prea mare folos în goana după contemplație primul sărut primul act de crispare prima convenție dintre umblet și static urlet și suflare clipită și somn reverie și metamorfoză un pas înainte și doi înapoi ești "tu" o nouă răbufnire a unei gene cochete o altă promisiune pentru o zi plină de tandrețe și răgaz interior fără dulcegării fără consecințe dezastruoase fără altercații… stângăcii cel numit "eu" avea idei puerile și superstițioase despre imaginație despre detaliu și semne de punctuație despre început și sfârșit despre ora care nu s-arată despre frunza umblată despre copacii rotunzi despre adormirea la viață un asemenea „spirit” desena lumea în carouri de sticlă iar cei neîndrăgostiți se pierdeau pe drum în imemorabile capsule ale rătăcirilor prea drămuite prea eliberate prea încorsetate mai venea câteodată și-un stol de lăcuste o respirație de balenă nocturnă purificată de un sfânt protector pe furtună o literă aruncată naiv din cauza unei miopii prea severe cu toate acestea inima îi funcționa pe măsură unu unu-unu patru obișnuită cu trasul de tun convențional și banal conștientă că la fiecare suflare există o resuscitare nu pot spune că acel "eu" era nepăsător chiar dacă a adormit în pofida furtunii cu sentimentul precar că se clatină asta până când porumbeii nu au vrut să-i mai ciugulească din palmă tocmai când paznicul nopții a reușit să strunească strategic străzile și oamenii la fereastră există și o morală în acestă poveste să-i zicem imaginară această predilecție pentru timpul pierdut pe o Arcă pustie numai "eu" și "tu" o puteam naște diform difuz și conform sus lovindu-se de o imaginație prost înțeleasă și jos zdrobiți de o realitate lipsită de poezie și propria sa măreție… am dreptul să fug și să mă întorc printre oameni… te aștept "formă rotundă" cu aceeași acribie postumă închisă de această dată într-un „sertar” imaginar te aștept dincolo de pragul acestei chilii acum știu doar pe lângă plopii arși de fum te poți maturiza prin reflecții – A.M.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate