culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert și vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
își ștergea cu mâneca
lacrimile și ofta...

viața m-a îndepărtat de sat

doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlțâie liniștea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeți
prin crăpătura casei se vede cerul și
Dumnezeu cum se plimbă tăcut

Doamne, cât a mai iubit lumea
și nouă sufletul!

***


"Fie ca Sfintele sărbători Pascale să vă aducă lumina în case și liniștea sufletească!

Hristos a inviat!"