MAMA, este întâiul și cel mai iubit cuvânt pe care îl învață pruncii, este raza de soare sub care înflorește viitorul și atingerea blândă care modelează vise, dar este și imaginea pe care fiecare copil o desenează pe sufletul său în cele mai calde și mai curate culori. Deschizând câteva ferestre din acele castele interioare pe care zăpada încă nu le-a părăsit și-n care strălucește încă curcubeul care leagă imaginarul de real, am descoperit, în spatele cuvintelor care abia acum învață să prindă substanță și să își ia zborul, frumusețea legăturii unice și speciale pe care copiii o pot crea cu cea care le îndrumă pașii zi de zi. Sunt gânduri simple, dar încărcate de simboluri și care vorbesc singure despre puritatea și frumusețea sufletului de copil.

Antonia Rașcu – 8 ani, cl. a ll-a B Școala Gimnazială „Dacia” Tg.Mureș

MAMA

Mami, ești o stea!
Ești și prietena mea!
Eu te iubesc extrem de mult,
De la cer, până la pământ.
Ești bună și drăgăstoasă
Și te iubesc, mămica mea frumoasă!



Ilica Todea – 8 ani, cl. a ll-a A, Școala Gimnazială „Dacia”Tg.Mureș

TABÃRA

Este primăvară. Vremea este minunată pentru tabără.
Trenul va pleca la ora 9:01 spre Sovata.
Au ajuns.
E soare și o temperatură potrivită, sunt multe flori și mulți copaci.
Doamna învățătoare le spune:
- Copii, camerele sunt de trei persoane, puteți să vă alegeți parteneri.
- Luana, Anisia, vreți să stați cu mine în cameră?
- Sigur că da!
- Da, doar suntem toate trei cele mai bune prietene.
Și-au așezat bagajele, s-au acomodat și așa, în tabără, cele trei fete și-au propus să le facă mamelor lor câte un cadou, doar vine Ziua Mamei!



Cezara Creța – 8 ani, cl.a ll-a Colegiul Național “Unirea”Tg.Mureș

MIRACOLUL DIN CASTELUL MOV

A fost odată ca niciodată o prințesă pe nume Cece. Ea era foarte tristă dar nimeni nu știa de ce.
Într-o noapte, ea a visat că a intrat într-una din camerele secrete ale unui castel. Acolo văzu un portal. Ea a intrat și a ajuns într-un ținut care se numea Ținutul mov. Acolo totul era mov: copacii, casele, animalele, insectele. Mov, fiind culoarea preferată a prințesei, s-a gândit să exploreze ținutul. Plimbându-se printre copacii mov, ajunge la un castel mov. Apoi văzu o pasăre mare venind spre ea. Fata se trezise speriată. A speriat-o nu doar faptul că a avut un coșmar, ci pentru că visase că era pe o pasăre mare și vedea totul ca în vis.
Pasărea o duse pe prințesă la castelul din vis, iar din el ieși o fată cu rochie mov, cu părul mov și de o frumusețe cât ea de mare. Ochii ei mov străluceau în lumina soarelui ca două stele pe cerul însorit. Buzele ei erau ca două petale de trandafir mov. Veni spre prințesă, o luă de mână și o duse în castel. La început îi era frică, dar și-a dat seama că nu trebuie. De mult timp visa să aibă o prietenă adevărată.
Fata o duse într-o cameră, apoi îi spuse:
-Am pregătit înghețată cu gust de struguri.
-Înghețata e mov! zise Cece.
-Hai să te îmbraci și tu într-o rochie. Pe care o vrei?
-Pe cea mov.
-Hai să-ți vopsesc părul și să te fardez, așa ca mine.
La sfârșitul zilei, prințesa o mângâie pe față, spunându-i:
-E un miracol, nu mai sunt tristă!...Mulțumesc, MAMA!



Sânziana Petcu – 8 ani, cl.a ll-a A, Școala Gimnazială “Romulus Guga”Tg.Mureș

UN CADOU PENTRU MAMA

Într-o zi, am mers în târg
Și am cumpărat un ghiocel
Pentru mama.
Mama când l-a văzut,
s-a bucurat mult:
- Mulțumesc fetița mea! A zis mama.
*
După aceea am mers în parc.
Am găsit într-un colț niște flori.
Le-am cules și le-am dus la mama.
În parc am întâlnit o fetiță.
Ea veni lângă mine și amândouă am compus o poezie, cam așa:
Te iubesc, mamă
Tu ai grijă de mine
Și mă iubești!



Vladimir Banu – 9 ani, cl. A lll-a A, Școala Gimnazială “Romulus Guga” Tg.Mureș

De 8 MARTIE

E 8 martie. Vreau să-i fac o surpriză profesoarei, cumpărându-i un buchet de margarete.
Este ora șapte și jumătate. Mă grăbesc fiindcă nu vreau să întârzii la ore. Trec strada, mai merg puțin și ajung.
- Bună ziua, îi spun florăresei.
- Bună ziua, cu ce pot să te ajut?
- Vă rog să îmi dați un buchet cu cinci margarete albe.
- Bine. Te va costa patru lei.
- Poftiți banii. La revedere!
- La revedere!
Până la urmă, nu am întârziat la școală.

Dacă aceste rânduri au adus zâmbetul pe buzele domniilor voastre și v-au înseninat ziua, este doar pentru că florile pe care vi le-am prezentat și-au găsit locul potrivit în care să înflorească.

Mihaela Rașcu