Primul studiu al omului care se vrea poet este propria lui cunoaștere, întreagă; el își caută sufletul, îl cercetează, îl încearcă, îl învață. Odată cunoscut, sufletul trebuie cultivat. Cu condiția să fii un vizionar, să devii vizionar. Poetul devine vizionar printr-o lungă, imensă și sistematică dereglare a tuturor simțurilor – toate formele de dragoste, de suferință, de nebunie. El caută, epuizează într-însul toate otrăvurile păstrînd doar chintesența lor. Inefabilă tortură, în care are nevoie de întreaga sa credință, de întreaga-i forță supraomenească, în cursul căreia el devine între toți marele bolnav, marele criminal, marele blestemat – dar supremul Savant!
Căci el atinge necunoscutul! și chiar dacă, înnebunit, ar sfîrși prin a-și pierde puterea de înțelegere a propriilor viziuni, el le-a întrezărit!