Cel mai arzător apel al sufletului caută cu stângăcie sinapsele acelei lumi întâmplate, povestite, răstălmăcite în fel și chip după închipuirile copacilor adormiți, având pe umeri o mantie cârpită de aerul viu al toamnei trăite. Edificiul vieții nu poate fi muiat în aburi, nici ascuns în ecourile văii, în rămășițele unui aer corupt ci se va lăsa descoperit pe culmile dealurilor din Carpați, potrivindu-și cu pioșenie fruntea fulgerată a nimbului său rebel, pe aceeași stâncă crestată - Chilia lui Dionisie.

Am urmat traseul mergând prin țărâna pașilor lor. Am băut din căușul din pumni apa dătătoare de viață. Am dat ghes inimii din spatele gețarului conștient fiind că acesta ar fi ultimul liman unde vom eșua împreună. Am reproșat omenirii din care fac parte că nu ne-a clădit o nouă arcă lăsând în naufragiu biserici ca și cum am refuza să ne apărăm de furtună.

Există o luptă cu toate aceste elemente de disoluție. Îmi arog acest sentiment puternic ce l-am trăit contemplând. Există o luptă maturizată prin reflecția celor două stavile ce ne aruncă nehotărâți între animozitățile și simpatiile acestui veac de singurătate. Miile de roci de suferințe.

Există și ... vestigii. Semne ce se lasă văzute nubil, hrănite cu aceeași mană amară. Noi oamenii nu ne lăsăm numărați și nici înduplecați să ieșim încet din mijlocul ruinelor acestui deșert sufletesc unde alții ne-au ascuns comorile, ajunși prematur la vârsta îndoielii.

Caut timpul fără încercări, cu sinapsele nescuturate de cupiditatea iubirii lui Dumnezeu și disprețuirii până la cruzime a creațiilor sale. Timpul lor. Pueril. Îl caut cu toate pânzele sus lăsând în urmă tumultul acestor declamații mai presus de propria-mi natură umană.

Ascultați-mă! Credeți că vorbesc de un aranjament de moment? Simt că nu m-am vindecat de austeritatea devenirii de sine bandajat, scuipat și răsculat împotriva bunului gust în aceeași stare de nevoie, asemenea unui cimpanzeu în căutarea condiției sale umile.

Tara Luanei există! Iubirea supremă e sculptată-n trovanți.

Garofițele de stâncă înfloresc numai în numele acelor de pini și stâncilor înțepenite-n lumină.