sunt doar zile și nopți fără căpăstru ce nu mai pot fi strunite
sunt momente în care departele pare aproape
dar e totuși departe
și nimicul pare cel mai impozant lucru

când luna rămâne agățată-n colțul ferestrei
e semn că poți să numeri norii
ca să afli puterea furtunilor
ce-ți macină liniștea

dar cel mai bine e să-i deschizi ușa sufletului
să-l scoți pe cerdac la aer
și cu ultima suflare
să-i strigi Domnului să coboare de-o vorbă

poate doar așa,
să realizezi că singurătatea nu-i decât o scorneală
cu care oamenii răi caută să te amăgească și să îți schimbe drumul
sperând că nu vei mai ajunge la întâlnire