Am zis, ca, daca tot parasesc Timisoara intr-o saptamana trebuie sa-mi adaug la colectia mea de vinuri inca un soi de vin,cel putin, din zona de vest a tarii. Si-asa am pornit eu, cu harta orasului in mana, nu de alta dar nu doream in nici un chip sa ma ratacesc cum o mai facusem si-n alte dati. Pornesc eu pe strada Mehadia, merg circa o suta de metri si apoi fac cuirba spre dreapta pe strada Fagului, strada ingusta si linistita care aducea cu sine ceva din miresmele padurii. Din cand in cand cate un om isi face simtita prezenta dar fara sa disturbe linistea ce invaluie strada care seamana mai degraba cu o alee, singura diferenta este ca este circulata si de masini. Pe masura ce inaintez contempland imprejurimile noi ce mi se arata se zaresc turnuri de racire, probabil ale unor uzine de chimicale. Linistea se sparge pe urma semn ca am ajuns la o straduta care face legatura cu o strada intens circulata. Brusc apare si un atelier auto si drumul coteste la stanga si la dreapta. Scot repede harta din plasa si-mi indrept privirea la ruta ce aveam s-o urmez: Str. Cuvin-Str. I.N.Pestalozzi-Str.Stefan Cel Mare pana la Piata Badea Cartan.
Inaintez putin pana la intersectia strazii Cuvin cu I.N.Pestalozzi unde ma izbeste violent zgomotul urban…Masini de toate marcile si marimile asemenea unor furnici gigante isi fac loc cu greu pe carosabil in conmditiile in care traficul este foarte mare, intrucat este ora 16:10. Ahh, strada aceasta imi aduce aminte de drumul ce l-am strabatut pe la jumatatea lui iunie cu niste pana la fabrica de bere la terasa careia am servit o bere. Acum totul se leaga, acea frantura de amintire se contureaza bine in memoria mea semn ca mai trebuie sa poposesc candva la terasa aceea sa mai aduc un omagiu hameiului zdrobit cu truda si transformat, mai apoi, in bere.
De cum intru pe Stefan cel Mare agitatia este cuvantul de ordine a strazii: lumea iasa ori intra la serviciu, pleaca la cumparaturi ori se plimba cu cine-stie-ce treburi prin zona.
Oameni care impart cu masinile si tramvaiele acelasi carosabil (!) din pricina excavatiilor incepute pe margini. Imi croiesc loc printre gropane riscand sa-mi stalcesc pantofii de-abia cumparati decat sa-mi fac loc peste sinele de tramvai…Zgomotul se intensifica: se lucreaza intens langa vatra unui monument. Oare acei muncitori echipati cu utilaje lucreaza cumva si-n pauza de masa pentru a respecta termenul de finalizare al lucrarilor? Slabe sanse. Acum nu e pauza de masa caci, daca ar fi fost, nu s-ar fi auzit nici tipetenie de …utilaj.
Curand se iveste un mic pod peste Bega, il traversez uitandandu-ma totodata la peisajul urban al locului spre a recunoaste anumite portiuni pe care cred a le fi vazut si cu alta ocazie.
Magazine mici se aliniaza cu fata spre strada toate cu preturi care nu salta prea sus…Ma aventurez sa trec strada pentru a ajunge de cealalta parte, chiar langa piata. Intru si, din acel moment mi-e privirea numai dupa vin dar constat cu dezamagire ca n-am nimerit in locul cel mai potrivit. Dau insa peste tone de lubenita, care nu se mai vinde la kilogram ci la bucata, langosi si produse de panificatie, zarzavaturi si tot felul de nimicuri (obiecte neinsemnate de balci)Imi iau o gustare constand in o banana si doi langaoisi. Mi-ar fi placut sa fi ajuns de dimineata deoarece uleiul pe care il folosesc la prajirea aluatului de gogosi s-ar putrea sa fie ranced. Ce-o sa ma mai injure ficatul pentru aceasta nesabuinta. Asa pateste oricine care gandeste cu stomacul si nu cu ratiunea. Deci, romanii sunt un neam de fomisti deoarece gandesc cu stomacul….Rromii au iesit si ei cu treburi pe la piata. Îi evit cat mai mult cu putinta, nu ca as avea ceva cu ei, doar ca nu vreau sa fiu pradat de celular sau/si de portofel taman in amiaza mare. Si, ciudat sau nu, toata lumea vad ca se fereste de ei. Ceea ce m-a intrigat la culme a fost faptul ca rromii s-au ferit politicosi lasand o doamna sa treaca (!?) dupa care au bolborosit ei ceva in limba lor (or fi zis: Treceti doamna prima si-apoi trecem noi, un fel de Ladies first) Avand gura ocupata cu savurarea langosilor mi-am impiedicat limba sa slobozeasca acele cuvinte pe care le scot, desi nu ar trebui, adresate soferilor care imi calca portiunea mea de carosabil cu linie dubla continua…fara sa semnalizeze…