încerc să uit și să mă fac uitat căci multul a ajuns puțin și inutil
alungă Doamne toată nerăbdarea și toarnă-mi liniștea în sân ca să mă-adun
să strâng în pumn tăcerea, o pânză de păianjen
și neștiut, în lume să mă pierd

cuvintele-mi dispar în moara morții
și pulberea o-împrăștii peste cel ce-am fost
pierdute-s urmele ce le-am lăsat prin lume
iar numele se sparge în cioburi fara rost

departe sunt de tot ce-am fost până mai ieri
și viitorul l-am împrăștiat cu tot cu vise
trăiesc un azi cât o eternitate
și locul meu e-o umbră pe pervaz...