despre morți numai de bine sau cel puțin așa se cere
ca să nu pătăm memoria dușilor cu pluta
pentru că sunt cazuri când Styxul vomită numele murdărite
de trebuie să le suportăm încă o eternitate de-a noastră muritoare
ținând cont că trebuie să mă vorbesc de bine
voi alunga numele care se tot strecoară printre picioarele mele
și nu voi aminti nici de sticlele goale pe care le strâng din cauza etichetelor colorate
în rest, ochii mei desferecau cerurile puțin șașiu de la oboseală
iar vorbirea îmi era puțin peltică și graseiată
pentru că încă de la școala primară mi-a plăcut r-ul franțuzesc
și l-am păstrat ca să-mi îmbogățesc blazonul
dar urechile, urechile erau de-a dreptul geniale
știau să asculte fără să crâcnească
și dădeau din cap de-a dreptul mângâietor
am avut și multe lacrimi discrete de-a lungul timpului
și chiar și rânjete sulemenite în zâmbete gingașe și pline de simțire
dar în rest nimic deosebit
degetele mele erau la fel de lungi sau de groase ca ale oricărui june
dispus să lupte cu vulcanii acneeici strânși într-un cerc de foc circum-oceanic
iar felul longilin și uscat aducea mai mult a schelet didactic dintr-un cabinet medical
decât a corp dispus să iubească și să fie iubit
poate că v-ați fi așteptat să vă povestesc scene de viață sau de moarte
dar pentru mine moartea a fost ca ultima cameră din apartament
puțin mai friguroasă și mai întunecoasă decât restul
poate și din cauza copacului ce-mi crescuse
din plămânul drept
întinzându-și coroana până-n înaltul cerului gurii
cred că și asta era unul din motivele
pentru care vorbirea mea era scumpă la vedere
(din cauză de ghimpi și coajă noduroasă)
în rest, nimic deosebit
și după cum spuneam: despre morți numai de bine
dar dacă chiar trebuie să mai trec ceva
atunci ar trebui trecuta toată lista cărților citite
știu că nu mai are nici o importanță
dar îmi face bine să pierd timpul
încercând să-mi aduc aminte
de toți oameni cărți care m-au însoțit