în emily de o săptămană și ceva nopțile albe
șerpuiesc aceeași imagine
în dormitorul de adolescentă ascultă muzică la căști
tatăl vitreg închide ușa se apropie îi prinde strigătul
în mâna cu o cicatrice în cruce și o penetrează
cu impasibilitate față de sângele cast scurs din acel trup

într-o zi interiorul ei erodat răbufnește în prezența mamei sale
care e atât de fericită după 7 ani de la divort
încât nu acceptă să creadă

10 ani mai târziu

emily locuiește singură într-o garsonieră de fapt nu se simte singură
chiar dacă nu toate cuplurile sunt inovatoare de măști în public
chiar dacă dumnezeu ar asista bine mersi să fie strânsă între ziduri
chiar dacă se află pe un teren înclinat și cei mai mulți prieteni se dau dispăruți
chiar dacă mama sa joacă rolul soției demne de cartea recordurilor și nu o va suna
chiar dacă pastilele nu-i consolează creierul

vrea să se uite se privește în oglindă
își rulează părul sub peruca blondă
se îmbracă cu o rochie mulată
acoperă cu lentile de contact ochii umbroși
și iese să se plimbe pe străzi
cu personaje deformate de ploaie

intră într-un bar comandă un pahar cu whisky
deși nu dorește zâmbește animalic de frumos
se lasă invitată în camera de hotel
astupă cu o eșarfă parfumată gura lui salivară
apoi la vederea mâinii cu o cicatrice în cruce încătușată
îl mutilează

fereastra se deschide brutal
draperia se umflă ca o voalură