Mai întâi premeditarea, ceea ce era prea evident. Apoi ceilalți doi călători înșirați de-a lungul raționalei ezitări. Jumătatea de lună. Dincolo de fereastră se ascunde atâta singurătate. Nocivă ca și mersul lor balastat cu degete subțiri și mov, strânse cu putere pe aceeași parte a străfundului orașului mort, răspântie a nopții ce nu se vrea răstignită.

De departe, nici un element structural. Doar apetitul, ochii lui, scrisul de mână, hârtiile mototolite (semnale dureroase pe umăr), corpul, duhul și lumea asta în care trăim sideral. La porți câteva scaune cu vopseaua scorojită, un felinar cu gaz, farul spart ce se afundă în țesătura pufoasă a vidului cosmic, brațele ei lungi, scârțâitul peniței înmuiată în călimară ce pune în mișcare „cuvinte” în zumzetul stelelor căzute-n febra jocului de-a v-ați ascunselea. Totul seamănă cu o clasică experiență...

În acest efort, Bird plănuise să profite. Un lucru e sigur. Nu trebuie să fii profesor de ceremonii pentru a te urca atât de sus, evadând din propriile tale gânduri. În realitate vântul ar trebui să mângâie eroic norii ca o invenție a filelor rupte și amestecate în noapte.

„Ce vrei? Am încercat să rezist! Luna din geam e doar o plăsmuire a soldatului cu jumătatea stângă a sufletului zdrobită de gloanțe. Ultimul pătrar? Îl păstrez pe pervaz, malformat, pentru a-mi aminti gustul în timpul dejunului, unele articole citite, o potrivire de lucruri întârziate static cu aceeași prudență excesiv dezvoltată.”

Shabu. Numele clinicii de vis a vis nu-i stârnea nici o emoție. Rătăcit peste noapte, Bird vroia să descopere secretele "picurării" bănuților în container. Sătul, făcuse totul pe dos, redescoperind fără să vrea mirosul vechi de cafea ce avea să pună în mișcare fazele lunii.