1.Dragostea ca o hipnoză face din oameni bolnavi traversând lumea cu priviri opacizate.

2.Boala cronică face ca urletul să gâlgâie și ca muțenia să decojească tăcerea penetrată de țipătul inutil creând angoase și ipohondrii.

3.Neomul poate ființa pe partea cealaltă, necunoscută, invizibilă a fiindului, și uneori bântuie realitatea sub forma fantasmelor, fantomelor, spiritelor și nălucilor.

4.Iluzia vieții crește din repetarea eșecurilor, deziluzia se naște din conștientizarea erorilor și nereușitelor.

5.Nefericirea întunecă viziunea limpede asupra existenței, corupând un suflet cu apetență înspre rău.

6.Nemulțumirea de a fi ceea ce ești, naște ambiția de a deveni ceea ce vrei, căci când urăști desuetul, simplitatea și vetustul, îți legi visele vivifiante de o viață modernă, complexă și inedită.

7.Dacă lucrăm împotriva naturii, aceasta se răzbună prin vijelii, furtuni, alunecări de teren, viituri, seisme, uragane, tornade, inundații, ceea ce unii le percep ca pe niște pedepse ale Creatorului, însă dacă trăim în comuniune cu ea, vom avea numai avantaje.

8.Lumea s-a răsturnat, răul stă la suprafață și binele în interior, canoanele iubirii și-au pierdut importanța, sacrilegiul se întinde peste sacrosant și blasfemia capătă dimensiuni macabre de calamitate.

9.Avem un minut de rai și 59 de minute de iad social, intim, psihic și lăuntric.

10.Totul pare posibil în visul diurn, chiar dacă realitatea caută să-l reducă la iluzii.