1.Singurătatea stigmatizată de mizantropie, surpă socialul, își trasează limitele, influențată de intimitate, și se întinde de la eul ieșit la suprafață la sinele guvernând lăuntricul.

2.Nu mi-ar place să am un suflet de sticlă, căci acesta se poate sparge în cioburi, la contactul cu acea parte a realității contondente filtrată de corp pentru a pătrunde în lumea de entități interioare.

3.Nu mi-ar place să posed un suflet casant, căci acesta se sfărâmițează în cioburi și cioburile pătrund în carnea lăuntricului, iar din sângerarea lăuntricului se stârnește haosul în organism.

4.Mi-ar place un suflet de lumină, ce are rol de catharsis, căci lumina purifică întunericul, mizeriile existențiale și dizolvă angoasele și fobiile.

5.Memoria fiecăruia face parte din memoria lumii, care sondează o realitate în care slăbiciunea, defetismul și blazarea nu au ce căuta.

6.Să cercetăm o realitate desfoliind irealul din ea, pentru a-i vedea structurile rezistente.

7.Să ordonăm realitatea problematică în categorii de fenomene existențiale, pentru a identifica și delimita structurile perene și rezistente, pe motiv de a le imita și a le construi în locul structurilor realității actuale, afectate de halucinații, elucubrații și anomalii.

8.Să zâmbim încontinuu, alternând zâmbetul interior cu cel exterior, pentru a alunga tristețea refugiată în plâns.

9.Să cercetăm tristețea germinând în nefericire, într-o încercare exasperată de a ne vindeca de ceea ce nu înțelegem ce se petrece în corpul nostru.

10.Pe lângă viteza gândurilor, viteza ritmului interior pare că se apropie de 0, deși gândurile imprimă ritmului și afectelor o accelerație și o dinamicitate mari, care determină timpul să curgă învolburat, învârtejit și cu vâltori.