cu o singură mână așezi peste taste
freamătul fiecărei secunde în care singurătatea
te-a strigat pe numele mic

pereții visului se lărgesc imprudent
lasă spații goale începe vântul să deschidă uși
intră unul altul

greu de suportat
să-ți umble cineva prin inimă ca un dresor
îmblânzind câinii de pază cu câte-o ciozvârtă
din visul tău
apoi cuștile plutesc goale pe apele styxului
lanțurile îți ruginesc pe trup
rebelii construiesc alt vis din care lipsesc
o mână înțepenită pe taste
un ochi uitat deschis
o vorbă înghițită în sec