O imensă singurătate se ascunde dincolo de stele
Dincolo de noi
Acolo unde ochii nu au privit
Ceea ce e esențial e albastru
În sufletul tău rănit
În teama de întuneric și de locuri părăsite
Necunoscutul te atrage tot la fel cum
Găurile negre înghit lumina.

Iubirea dacă a fost, puțină
Absorbită de resentimente și de false imagini
La un moment dat s-a transformat într-un soi de fata morgana
Deneb
Focul intens se consumă în beznă
Mi-ai spus că eu nu pot fi o astfel de stea
Nu pot da naștere unei astfel de monstruozități
Lumina însă dă naștere întunericului
Calea noastră e presărată cu monștri obscuri care plâng pe la colțuri
Viitoarea durere.