dați-mi un motiv și pot să răstorn Pământul
atât am spus și lumea a-nceput să plece
care privind în pământ, care cercetând ceasul sau conținutul buzunarului
se pare că nimeni nu a avut curajul să-mi ofere un motiv
pentru a le arăta ce poate face un om
dispus să riște

sunt mândru dacă pot spune așa,
pentru că iubirea de cuvânt
a găsit pământ bun
și a dat rod
aici o carte, colo zece, dincolo o sută
și nu lăsau noaptea să vină
fără a se desfăta
cu prinosul cuvintelor

azi întâlnești un om necunoscut mi-a spus
și am plecat gânditor
cerul era același,
câte un nor răzleț făcea figurație
teii-și ascundeau aurul în sufletul trecătorilor
iar iarba se ofilea de dor
dintr-o vitrină
un necunoscut privea insistent
răspunzând parcă tăcerilor mele
primul meu pas a fost și al lui
și am plecat convins că mă urmează
să-mi spună cât de important sunt pentru el
chiar și drumul este același
printre aceleași umbre
grăbite