Sfârșitul acesta de săptămână ne-a găsit privind cu interes către finala Eurovision 2015, un eveniment care și-a câștigat un anumit renume pe scena muzicală europeană. Interesul a fost determinat în primul rând de mesajul de mare impact al piesei „De la capăt” cântată de trupa Voltaj, o piesă dedicată tuturor copiilor români și nu numai, ai căror părinți lucrează înafara țării în care cresc ei. Este foarte trist ca atunci când ai reprezentanți în finală și știi că mai bine de 40 de state urmăresc un show la care participă și țara ta, să asiști la impresiile nefavorabile ale propriilor tăi conaționali, care ar trebui să fie primii în promovarea propriei piese. Mă întrebam de ce trebuie să ne legăm veșnic, tocmai în finală, de spectacol, ținută, linie melodică și prestație, atâta timp cât pentru astfel de repere există o selecție națională în care trebuie respectate toate criteriile impuse de un astfel de eveniment. Că selecția se face cum se face, am înțeles cu toții, dar odată stabilită piesa reprezentantă și odată ajunși în finală, de ce nu putem să trecem peste neajunsuri și să dăm dovadă în primul rând de patriotism, sprijinind procesul de votare după posibilitățile fiecăruia. Îți lasă realmente un gust amar să asiști la criticile vehemente venite tocmai din partea celor care nu au reușit să depășească măcar linia atinsă de noii reprezentanți și la entuziasmul de care se lasă cuprinși unii în fața pieselor altor țări, pe care le promovează pe față, în detrimentul propriilor valori.
Personal, nu cred că locul în sine ar arăta valoarea exactă a muzicii dintr-o anumită țară. Atâta timp cât funcționează votul geo-politic, potrivit căruia țările scandinave se votează între ele cu punctajul maxim, țările rusofone așișderea, nefiind mai prejos nici cele francofone, nu îți rămâne decât să privești cu interes ansamblul show-lui, să apreciezi piesele care îți ating latura sentimentală cel mai bine și să tresari de emoție când vizionezi spectacolul care te reprezintă pe tine ca român în acel moment. Probabil că Voltaj nu a fost alegerea cea mai bună, nu știu, pentru că am ratat selecția națională. Dar sunt ai noștri, iar „De la capăt” face parte dintr-un proiect amplu lansat de trupa Voltaj, prin care au fost ajutați mulți dintre copiii „orfani cu părinți” cum le spun eu, victime ai goanei după un material mai mult sau mai puțin iluzoriu. Mediocră sau nu, piesa aceasta reprezintă un crâmpei de suferință și, dacă avem puterea de a privi mult în spatele ei, am vedea strigătul durerii pavând un drum anevoios pe care îl aleg mulți dintre români. Nu poți face spectacol din durere, dar poți lansa un mesaj și cred că muzica trupei Voltaj tocmai acest lucru l-a făcut. Mi-a plăcut și atitudinea solistului trupei, Călin Goia, care, după terminarea spectacolului a declarat "Ne pare foarte rău că nu am putut să aducem mai multă bucurie românilor, dar ne bucurăm că am făcut cunoscută campania noastră”. Pe de altă parte, trupa Voltaj a cântat în limba română, pentru români și a transmis mesajul său întregii lumi în limba engleză doar la final, lucru pe care puțini dintre participanții români la Eurovision, de-a lungul anilor, l-au experimentat. Trebuie să fie o bucurie să cânți în limba ta, și această bucurie ar trebui să fie mai presus de orice interes. Un lucru pe care ardelenii par să-l simtă mai mult decât românii din alte zone ale țării.
Nu putem fi cu toții câștigători, asta e clar, dar contează enorm să dai dovadă de demnitate și dăruire. Din partea mea, „Felicitări Voltaj!” și fie ca acțiunile derulate în campania voastră să aibă rezultate dintre cele mai îmbucurătoare.