poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-24 | |
Ne-am răsucit unul pe altu'-o-ntreagă primăvară
sub aer violet; Rupeam ochiul și îl puneam în palmă, îl înălțam să vadă: era iarnă-afară. Dar nu credeam. Tu încă crezi? Ce transparent intens ne strângea în buchet, pielea cusută mă-nghițea, și patru zile-am respirat prin gura ta. Ți-am zis apoi să fim o ceață, dar nici atunci nu m-am crezut complet. Tu mă mai crezi? [De câte forme am nevoie să-mi fiu viață? Se scutură dement tot maxilarul; mă vezi? Mă fragmentezi în picături cu ochiul fragmentat? Mă vei lasă să îmi plutesc așa cum m-am schițat? Te-am modelat din lutul meu. Cum m-am vrut eu pe mine însămi, tu mi te-ai putea stoarce măcar o dată? Ca să fiu iarăși, pentru-o prima oară, tu-ul meu din eu-ul meu din tu? ] N-am scris ce mi-am imaginat, aveam o anumită ploaie-n gând și-un soare de plouat; și-o piatră-năbușită în extaz înconjurată de mai multă iarbă, și-o sticlă de apă, pe care nu pot s-o înghit, prea mult acid și-un cimitir de noi pe-o bancă. Și un ceva inexistent de mare, cine să mă mai creadă? Tu mă mai crezi, eu m-am crezut vreodată? M-am grăbit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate