ZBOR DE VULTUR SAU POEZIA LUI MIRCEA DORIN ISTRATE

În atmosfera caldă a unui auditoriu select, îmbogățită generos cu cele mai de seamă personalități ale culturii mureșene, vineri, 17 aprilie 2015, am avut onoarea de a participa la dubla lansare a cărților „În cumpăna vremurilor. Pateluri și alte poezii” și „Picuri de lacrimă”, scrise de domnul Mircea Dorin Istrate. Evenimentul a marcat și trecerea în cel de-al șaptelea deceniu de existențăa unui poet despre care-mi vine a spune că scrie o poezie asemănăzoare unui zbor de vultur: înaltă, elegantă, concentrată, precisă și foarte deschisă.
Într-un spațiu geografic din care se poate lua oricând pulsul frământărilor interetnice ale țării, poezia patriotică a domnului Mircea Dorin Istrate bandajează răni deschise, educă în spirit civic și deschide nenumărate ferestre către satul românesc. Mi-a făcut o deosebită plăcere să asist la remarcabila prezentare a operei sale făcută de publiciștii prezenți, printre care doamna Mariana Cristescu, domnul Lazăr Lădariu, domnul Nicolae Băciuț și domnul Victor Luca, fără a-l uita pe părintele protopop Nicolae Gheorghe Șincan, care aduce smerenie și pace la fiecare adunare la care participă. Ascultând părerile elaborate și de excepție ale ilustrelor persoane, am fost profund recunoscătoare existenței acestora, având în vedere că începuturile în ale poeziei pentru domnul Mircea Dorin Istrate seamănă izbitor de mult cu începuturile mai multor scriitori mureșeni și anume înaintarea unor lucrări la redacția cotidianului „Cuvântul Liber”, unde, ochii de vultur versat ai doamnei Mariana Cristescu descoperă valențe peste care necunoscătorii pot trece ușor și de unde începe să bată vântul arzător al torței nestinse Lazăr Lădariu, care ridică zborul literar la înălțimi vulturești. Participă la jocul înălțimilor domnul Nicolae Băciuț, care, peste toate cele, îmi pare că se simte aproape de rai în postura de editor, de unde poate gusta primul din fructele dulci ale limbii românești.
Una peste alta, auditoriul a avut parte de o aniversare-lansare desfășurată sub semnul cuvântului, care a permis decoperirea inepuizabilelor resurse ale unui poet prolific, care scrie pentru consumatorii de cuvinte și nu pentru criticii literari sau scriitori, așa cum e firesc să facă orice om de litere care se respectă. Am zburat câteva ore la înălțimi amețitoare cu culoare de Cenaclu Flacăra, rămânând cu gustul dulce al unei întâlniri demne de Școala Ardelenească, dar și cu vaga tristețe că nu au fost prezenți suficient de mulți tineri care să învețe cum e să te ridici în zbor de vultur la înălțimile unei culturi care nu trebuie să se piardă.
(Mihaela Rașcu – 18.04.2015)