o singură dată
am lăsat toate așa cum sunt
ieșind din supliciul închiriat
casa aceasta ca un maiou cu găurele
tehnologiile avansate - față de ce sau de cine!...

am luat pe mine doar un ecou
cămașa de forță a omului liber să aibă iluzii
fără buzunare
fără măcar un ciot de creion
și-am luat drumul fostelor păduri

pe muchia unei foi
care mi-a tăiat degetul –
veche secure acum bumerang – sau
părinți care au măncat toată agurida iar copilului
cumva eu
i s-au strepezit dinții

nu știam că într-o picătură de sânge
pată pe un ceas tatuat
se poate ghici ca în cafea
glaucomul acestei foi este iminenta placentă
sau cum aș privi cu sub fusta Morții
și mirarea s-o presupun unica dovadă
că oglinzile mint

acest surghiun experimental
inițiatic
mi-a convins nervii să accepte
rolul de corzi unei punți între oracole
la care răspunsul va veni și fără să întreb ceva

un contur de om se ciocnește de mine
și spune
biletul dumneavoastră vă rog
în podul palmei țineam o frunză
o scanează și pleacă mai departe
anunțând celorlalți că m-am născut

apare o pată mare albă
ai fi putut crede că este Dumnezeu
și îmi înțeapă brațul stâng -
coma
ca o mamă vitregă
mă lasă înapoi în casa unde tot varul
a fost consumat
cărămizile ei
goale
sunt chemările la care nu am răspuns

umbra mă trădează creion înalt
și nicăieri
nu mai este nicio foaie

pe frunte-mi încolțește iarăși pădurea
începe cu un rid
ca și cum doar fruntea știe adevăratul surâs

rana pe deget
cafeaua Morții
s-a răcit
încerc cheia în oglindă
locul unde a fost ușa

bate un străin
proprietarul
să ceară chiria
și nu am strâns niciun bob de aguridă
cu ce vor plăti copiii mei?...

deschid
în ușă mă salută banal
ultimul eu