poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-13 | |
una din zilele acelea
e una din zilele acelea cînd mă trezesc fără voință de parcă în mine s-a cuibărit un parazit ce se hrănește cu tot ce-aș fi putut să însemn nu fac altceva decît să stau cu genunchii la piept în propria țeastă fug de lumină ca un mic proprietar de magazin mixt care trage obloanele de teama gărzii financiare și-așteaptă înfrigurat după tejghea s-o ia altul pe coajă e una din zilele acelea cînd aș avea nevoie de vești bune dar veștile bune nu sunt întotdeauna ce par astăzi sunt yemenite fantasme ce se aruncă în aer cu tot cu nevinovate cutii poștale una din zilele cînd mi-e dor de pielea unei femei ca rădăcina unui copac de țărînă mi-e dor de oamenii fără de care odată nu-mi vedeam viața întreagă să-i întreb acum fără patimă ce-a fost în capul nostru de nu ne-am dat seama că ceea ce oamenii au unit e prea omenește să nu dispară ziua aceea cînd îmi spun că e semn rău dacă prin fața ochilor îmi trece toată viața cu tot ce-a fost în ea între noi și bolnavii în metastază nu-i nicio diferență toți știm că într-o zi se va fi sfîrșit așa că ne pregătim pentru moarte ca pentru un concurs de angajare într-o instituție publică unde trupul e o simplă adeverință că îndeplinim vechimea minimă necesară un fel de fotografie cu mine timpul pe care-l petrec între oameni e invers proporțional cu timpul pe care-l petrec smulgîndu-mi părul din cap la gîndul că dacă-aș fi făcut totul altfel m-ar fi primit între ei cam ăsta-i instantaneul deșii unii ar spune că-i prea puțin pentru a-și da seama dacă sunt unul dintre cei buni ori dintre cei răi dacă pot să țin nou-născuții în brațe fără să-i scap ori dacă miros a țigară la interviuri de angajare nu mi-am dorit altceva decît o strîngere fermă de mînă atunci cînd am făcut ceea ce trebuie o perfuzie cu magneziu cînd n-am avut forța s-o iau de la capăt un banc deșucheat cînd am fost trist și un costum închis la culoare să nu mă arate alții cu degetul pe la înmormîntări (indescifrabil pe verso: înainte credeam că exist ca să scriu acum scriu ca să dau de știre și altora că exist)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate