ce poate fi mai sfânt decât uleiul spunea vecina de la opt
în timp ce îmi trăgea oasele fragile cu mână statornică
într-un masaj care ar fi scos toți demonii dintr-o femeie păcătoasă
dar din mine nu

vecina de la opt avea alcovul plin de rugăciuni
arsenie boca și icoane
umbla la biserică bine înfofolită în baticuri de credincioasă
zâmbea și spunea că îi plac poeziile mele
aplauda și mă servea cu ciorbă de toate ierburile
spunea că mai presus de orice omul contează fie că e evreu fie că e țigan
sau orice altceva

în noaptea aceea m-a lăsat unsă la toate încheieturile
descumpănită pe cearceafurile mele reci și găurite
nu cred că vă mai amintiți filmul cu oamenii din subsoluri
care scoteau capul afară doar ca să îi vâneze
pe cei care purtau lumina la ceafă ca apostolii sau sfinții
erau oameni care mâncau lumina celorlalți așa
ca pe o tocăniță de iepure cu zeamă de lămâie
vecina trăia pe vremea când unii își imaginau că au harul să vadă
aurele celorlalți și că recunosc omul după coajă
fapt care se întâmpla de fapt de veacuri
fiindcă pentru prea puțini contează miezul

și nu cred că vă mai amintiți filmul sf în care civilizația
e împărțită în vegetarieni și canibali
cei din urmă crescându-i pe ceilalți ca să îi mănânce periodic
după ce îi hipnotizează și le oferă o postată de timp
într-un paradis terestru unde ei se pot chiar iubi și înmulți
astfel eu stăteam unsă pe corp gândindu-mă că
masajul e bun întotdeauna dar uleiul nu

peste vreo câțiva ani vecina de la opt a recunoscut că a lucrat
toată tinerețea în mediu toxic la tipografie
sau cel puțin așa spunea soțul ei care fuma numai la bucătărie
ea a zăcut mai multe luni și a murit tușind de cancer pulmonar