poporul ales este uleiul
care unge rulmentul pământului
sângele apă nu se face
fiindcă Moartea are pedigree
și nu bea apă nici măcar să se dreagă
după crunta beție cu mustul aspiranților la veșnicie
unde doar oasele lor ies învingătoare în urma ospățului
să dăm deci cezarului... iar restul naibii

poporul ales de către cine și pentru ca să ce?...
să înțeleg că până și furnicile au sclavii lor
că până și sfinții se împart pe caste
iar nu oricine ajunge să fie predilectul
mesei festive la aniversarea Morții, unii doar
la micul dejun, prânzul sau cina cotidiană?... iată
Cernita se șterge la bot cu șervetul făcut din epiderme
neprihănite

omul nătâng a mușcat mărul izgonirii
deci își merită soarta
dar peștii nu mănâncă mere și totuși mor
câte viețuitoare, nemâncătoare de mere, au
veșnicia garantată?
poporul ales este cel mai haios banc nelipsit
de la festinul Morții, cei ce se cred i-l rostesc tremurând
cu speranța că poate acum o vor face să râdă... zadarnic

nu aurul, armele, nici măcar artele,
cu atât mai puțin intențiile de bine pot vindeca spaima –
dacii știau... știau...
scormoniți Sarmisegetuza și apoi aflând veți fi
primul aliment care rostește celei care îl mănâncă, Morții...
săru’mâna pentru masă