În ziua de 14 februarie, ziua sfinților Chiril și Metodie, suflarea românească se pregătește să sărbătorească tradiționala zi a sfântului Valentin, cu tot ce înseamnă aceasta pentru neveste, logodnice, amante și colege nurlii.
Sfântul Valentin a fost se zice un episcop italic de prin anii 200, numit pe vremea aia Valentinus. Era expert se pare in proceduri specializate de vindecare prin rugăciune, convertind o parte din supraviețuitori sau moștenitori.
Relatări disparate arată că moșneagului ii placeau mult îndrăgostiții, astfel că le oferea flori și rosarii atunci când îi prindea prin tufișuri, fiind bătut crunt de câteva ori de aceștia.
Decesul survenit prin boală traumatică indusă de călău s-a datorat se pare faptului că a oficiat la un moment dat căsătoria intre un creștin și un păgân, fapt interzis de președintele de atunci al regiunii, Claudius al 2-lea. Pare că omenirii i-au mai trebuit câteva milenii până să accepte căsătoriile între persoane de același sex.
Spre deosebire de biserica ortodoxă care nu a recunoscut niciodată ca pe data de 14 februarie ar putea exista vreun sfânt mai important decât renumiții Chiril și Metodie (a propos, la mulți ani pentru mâine tuturor celor cu aceste prenume) bisericii catolice i-a luat timp până in 1969 ca să admită că se știu atât de puține despre Valentinus că se prea poate să fi fost de fapt doi, un Valen, specializat în vindecări și un Tinus voyeurist cu florile pregătite. Neexistând date precise tricoul sfântului a fost coborât din Hall of Fame catolic și ziua realocată.
Având în vedere că ziua a intrat insă în tradiția shopingului occidental de factură americană, că nici o zi dedicata cumpărării de cadouri femeilor nu este cu adevărat puricată de semnificații reale și pentru că suntem un popor de măcăcei extrem de atenți la gesturile și grimasele îngrijitorilor europeni ziua de 14 februarie a fost preluată simianic și la noi spre dezgustul dacologilor în detrimentul Dragobetelor.
Astfel că mâine sărbătorim ca zi simbolică a iubirii un sfânt care nici măcar cei care cred că există sfinți nu sunt siguri că există, intr-o veche tradiție de care acum 20 de ani nu știam nici unul din noi nimic.
Este una din zilele în care zbănțuiala crengilor înțesate cu macaci atinge paroxismul.