După un început bun zmeul trecuse în defensivă și în ultimele minute își apăra cu disperare viața. Loviturile păreau să vină de pretutindeni și adversarul părea că dansează, evitând cu ușutință înțepăturile de paloș și loviturile de scut. Se retrăsese pas cu pas înspre intrarea din grotă și, acolo își găsi sfârșitul când, împiedicându-se în preșul cu „Bine ați venit !” coborâ garda o secundă, suficient pentru ca muchia poșetei să evite scutul, lovindu-l în tâmplă. Se prăbuși și își găsi sfârșitul sub crunta lovitură a unghiilor de acrilat ale Ilenei Cosânzeana, care prinzând momentul se năpustise, ca o adevărată dansatoare de zumba asupra victimei.
Prințesa tocmai își recupera suflul cu câteva mișcări Pilates de bază când din fundul grotei se auzi vocea sufocată de emoție a lui Făt Frumos :
- Horică !! Ce ai pățit Horică ?
Chipul frumos al prințului era întunecat, în ciuda aspectului colorat pe care colanții siclam, maieul și șepcuța de piele i-l dădeau și era evident că omul suferea
- Ce i-ai făcut, namilă cu țâțe ? se tângui el uitându-se cu reproș la Ileana
- Am venit să te salvez, iubitule, să putem fi fericiți până la sfârșitul vremurilor ! exclamă uimită campioana... Nu te puteam lăsa în ghearele monstrului ăsta...
- Ai venit pe dracu să te ia, ce dracu femeie, nu ai primit scrisoarea ?
- Scrisoarea asta ? desfășură prințesa hrisovul înmiresmat... Sigur că am primit-o și de asta am venit
- De asta ai venit? Nu știi să citești și ai venit să ți-o citesc eu?
Textul din scrisoare suna
„Dragă Ileana,
V-ați speriat degeaba. Horică nu a venit așa cum vă temeați ca să te fure pe tine, ba chiar îți garantez că nu te-ar fi furat nici să fi fost în comă pe un pat cu rotile. Este un zmeu mai special, foarte îngrijit care m-a ajutat din prima noapte să îmi descopăr bisexualitatea și care de atunci mă tratează frumos ca pe o doamnă. Îmi aduce flori, mă dezmiardă și îmi spune „țucă mică”. Mă face fericit și va trebui să înțelegi asta. Pare că nu o să mai ajung la nuntă, așa că rămâi cu bine și o viață frumoasă mai departe”
- Păi am citit printre rânduri ! Era clar un strigăt de ajutor căruia i-am răspuns ...
- Care „printre rânduri”, scria să vii să-l răpui pe Horică ? Care strigăt de ajutor psihopato că dacă știam că vii curtea asta era înțesată de dobermani. Nici măcar nu ai luptat frumos, cu paloșul și sabia... Ce șanse putea să aibă bietul Horică dcând l-ai atacat cu Vuitonul ăsta demodat și cu unghioaiele alea de neam prost cu model făcut probabil de un macac îmbătat?
Buzele prințesei începură să tremure și ochii i se umplură de lacrimi. Într-o clipă de iluminare înțelesese adevărul și, luptându-se cu tristețea, furia și revolta, sufletul ei încerca să îl cuprindă.
- Nemaivorbind de buzoaiele alea rujate pe întuneric, sprâncenele pensate în timpul unui puseu de glaucom și mărgeluțele astea asortate la conținutul intestinal
Revolta femeii luase calea mâniei și, reluând poziția de atac zumba scrâșni la nesimțit:
- Vuittonul este din colecția de iarna trecută, modelul de unghiuțe este elaborat de însuși Merlin, iar mărgeluțele astea sunt singurele care mergeau cu condurii, blestematule ! Pot să accept multe de la iubit, să întârzie câteva luni de la nuntă, să comită vreo vreo indiscreție amoroasă sau să aibă mici oscilații de orientare sexuală, dar asta nu... Apără-te canalie !




Verde Împărat se lăsa cu dificultate înduplecat.
- Îl iubesc tată, îl iubesc și vreau, și trebuie să mă mărit cu el !
- Așa ziceai Ileano și cu ălalalt, cu Făt Frumos și de atunci râde tot regatul, regatele vecine, regatele vecine ale acestora și așa mai departe că era să te măriți cu un homălău. Cântă menestrelii că scoți heterosexualitatea din oameni cum scoate teascul zeama din struguri și ție îți arde de măritiș...
- Am avut ghinion o dată, dar cu Șarmantul este cu totul și cu totul diferit ...
- Ce diferit, fata mea, ce diferit? Că este mai epilat decât tine, folosește același balsam de păr și când își pune paloșul la șold zici că are scolioză. Bărbat e ăsta?
- Știi că mie îmi plac persoanele mai intelectuale, nemaivorbind că nu mi-ar plăcea vreunul care să trebuiască să îi dau și a doua palmă în caz de diferențe de opinii
- Oricum unde este stârpitura, dacă tot zici că vrea să te ceară de nevastă ?
- S-a dus să îmi facă o surpriză... Secret mare, dar eu știu, că mi-a zis slujnica. A plecat de dimineață să îmi aducă de la pet shop un cățeluș drăguț, că știe cât iubesc animalele. Că așa este el, când știe că îmi place ceva ...
- Păi pet shopul este după colț? Sau s-a dus la cârciuma aia vietnameză după cățel?
Discuția dintre cei doi fu întreruptă de intrarea unui bărbat cu aspect de coșar.
- Iertare, luminate împărate, iertare pentru veștile triste pe care urmează a vi le spune
- Vorbește omule dar stai mai departe că miroși a pucioasă... Fumezi fără filtru ?
- Nu luminatule, nu fumez deloc, dar am dat azi dimineață peste Edgar, balaurul. Vești oribile prințeso, nenorocire, majestate! L-a prins pe Șarmant și îți transmite prin mine că, dacă nu îi virați în cont 75000 de țechini până mâine îl perpelește cum perpelesc nemții beți bratwurstul pe grătar....
- Păi cum a ajuns bălălăul ăla în puterea balaurului? Că balaurii au solzi, sunt mari și miros a șemineu, până și cârtițele știu să se ferească de ei.
- La pet shop. Edgar moțăia acolo, mai se bagă printre cutii acolo când e vânt afară și luminăția sa prințul l-a cumpărat de la ovrei, mai ales după ce acesta i-a arătat pedigriul de ciobănesc mioritic. A fost înșelat, măria ta !
- Păi nu l-a dus sfecla pe Șarmant că ciobăneștii nu au trei capete și nici solzi?
- L-a convins ovreiul că ăsta este din Bucovina și că acolo așa sunt ciobăneștii. Oricum, nu mai contează, nenorocire mare. Trebuie să plătiți!
- Dacă o să plătesc eu vreodată ceva pentru ăla să mă duceți neaparat să îmi facă RMN la cap. Lasă-l să se joace cu ciobănescul, mama lui de handicapat.
- Mă duc eu să îl salvez tată, anunță împlacabilă Ileana Cosânzeana.

Bătălia cu balaurul fu cruntă și prelungită. Vuitonul scosese din funcție două din cele trei capete, dar nici prințesa nu arăta prea bine, cu sprâncenele pârlite și fondul de ten înegrit. Bătălia atârna de un fir de ață și de-abia cînd Ileana a început să turuie, să blesteme, să critice și să batjocorească straiele, dotarea masculină și manierele dragonului acesta înțelese că a pierdut și că este timpul ca să își ia zborul, nici o pradă, mai ales una ca prințul, nemeritând atâta cicăleală.
Șchiopătând prințesa se târî în hrubă în căutarea prințului Șarmant, ochii căzându-i peste trupul adormit al acestuia.
Frumosul lui păr era așezat pe marginea patului, fiind aparent de producție chinezească din păr de yac domesticit și pentru o clipă femeia se uită nedumerită la chelia lucioasă ce circumscria un ultim smoc de păr ciudat de longeviv, pieptănat cu înfrijire sub forma unei șuvițe dezgustătoare. În lipsa armurii pectoralii filiformi se desenau cu subtiilitate peste aspectul de xilofon nou nouț al cuștii toracice sub care o burtă de berar la pensie acoperea penisul punctiform.
Respirația prințului era extrem de regulată, după cum putea număra cu ușurință urmărind apariția și retragerea de maree la solstițiu a secrețiilor nazale abundente și, admirându-l în tăcere femeia înțelese dintr-o dată avantajele celibatului penrtu o femeie de vârsta, noblețea și averea ei.





- Bine fata mea, poți să te măriți, cedă într-un final împăratul. Nici ăsta nu îmi place prea mult dar măcar nu este nici homălău ca primul și nici bicisnic retardat ca al doilea
- Ãsta este bărbat adevărat, spuse și Ileana Cosânzeana, strângând cu afecțiune brațul lui Striperilă la piept
- Tată, iubito, o să îmi dau toată silința să fiți mulțumiți de mine. O iubesc pe fata domniei voastre ca pe ochii din cap !
- Da, ce să zic, dă-le mai cu efect, că nu cred că dacă era farmacistă la Farmacia inimii mai te îndrăgosteai tu de ea așa. Dar asta este, trebuie să o mărit, pe tine te vrea, să facem nunta.
- Împrejurarea că este prințesă, moștenitoare a regatului și putred de bogată este de mică importanță dacă o compar cu lucrurile frumoase, drăguțe și folositoare pe care le turuie într-una, observă cu sinceritate prințul. Abia aștept să o iau de nevastă ca să pot beneficia permanent de acestea.și nu pe sărite, ca până acuma.
- Bine copii, se aprobă, doar ce te rog, Striperilă, până la nuntă să nu îi cumperi nici un cățeluș...
- De ce?
- Așa, din prudență.





- Incredibil, urlă împăratul, la întoarcerea de la Oficiul stării civile
- Ce ghinion, tată, ce ghinion, scânci și Ileana
- Ce a mai pățit ăsta? A plecat să se regăsească în Tibet ? S-a jucat cu hydra în băiță ? I-a atins vreun om sfânt pleoapele și și-a recăpătat vederea?
- Nu se cunoaște, încă, tată ...
- Ești nemăritabilă fata mea. Nu o lua personal, e de bine, nu e mare lucru, dar trebuie să înțelegi asta. Cumpără-ți un cuplu de pisici și în vreo 5 ani o să mieunați cu zecile la lună. Sau apucă-te de tricotat, mers în mâini sau zugrăvit cărți poștale, dar gata, cu măritatul mai subțire de acuma, că dacă îmi ciulesc urechile parcă îl și aud pe Împăratul Roșu râzând de mine
Ileana nu îi dădea atenție tatălui, observând pe măsuța din iatac un pergament fixat de un pumnal cu mâner de aur . Cu mâinile tremurânde deschise scrisoare și citi:
„ La ora la care citești aceste rânduri și bați din drâmbă de răsună castelul, Striperilă este la mine. Poate că ai văzut și tu cu ochiul ăla bun că Stripy este bărbat adevărat, armăsar de rasă și nu material de corcit măgărițele sașii ca tine. Știu că ești psihopată și agresivă dar, cu mine, nu o să îți meargă la fel de ușor cum ți-a mers cu Horică sau cu Edgar, fie numai pentru faptul că și eu fac Zumba, Pilates și tehnici de respirație. Eu zic să cauți iubiții pe bază de Duracell și să mă lași, următorii ani, să mă bucur eu de trombonul lui Striperilă. Cathy, sgripțuroaica”




Bătălia între cele două a început cu câteva ore de îmbufneală reciprocă și priviri chiorâșe, întrerupte de replici agresive la adresa coafurii, machiajului, calității încălțămintei, culorii șuvițelor și siluetei. Apoi, în ritmul combativ al zumba, ungiile sclipiră în aer și, într-o încleștare pe viață și pe moarte, cele două femei se apucară de păruit. Smocurile roșcate ale zgripțuroaicei se amestecau cu cele blonde ale prințesei într-o înfruntare titanică, urmărită cu înfrigurare de trecători, jucători și pariori.
Bătălia decurgea cu înfrigurare de mai mult de două ore când, într-un final, cu o mișcare nesăbuită sgripțuroaicei i se desfăcu o unghie. În fața audienței inmărmurită de oroare aceasta părăsi înlăcrimată câmpul de bătălie în timp ce, câștigătoare, prințesa pătrunse în conacul acum părăsit ale „putorii ăleia”.
Acolo o aștepta iubitul, un pic tensionat dar în mod evident extrem de inocent și de nerăbdător să fie eliberat din cătușele ce îl legau de pat, de chiloțeii tanga cu picățele pe care, în 2 săptămâni de teroare, trebuise să îi poarte și ajutat să elimine bilele de oțel pe care psihopata i le băgase în cur.
Înțelegând cât de mult s-a luptat iubitul ei cu zgripțuroaica, Ileana a fost extrem de înțelegătoare cu situația creată și, lăsându-i strict timp să-și tragă nădragii, l-a dus din conac direct la ofițerul stării civile.
A fost o nuntă ca-n povești și povestea spune că cei doi au trăit extrem de fericiți, deși unii răuvoitori au sugerat că uneori prințul a mai fost văzut cu zgripțuroaica.