- Am rămas singuri, acum la bătrânețe, constată președintele partidului, domnul Babă
- Nu mai există tineri capabili de sacrificii și dedicare, observă cu tristețe și vicepreședinta, doamna Moș. Practic am rămas numai noi doi și portarul
- Este greu în opoziție, foarte greu, draga mea, constată și Babă
Ședința filialei se apropia de sfârșit când ușa se deschise și un tânăr cu aspect grăsuț-rozaliu își făcu intrarea, răsucindu-și ochii mici și vii cu iscodire prin cameră.
- Bună ziua.
- Bună ziua.
- Sediul Partidului Socialist Totuși de Dreapta?
- Da, aici este PS,TD ul. Cu virgulă. Cine ești dumneata ?
- Numele meu este Hreb Garniță și am citit anunțul dumneavoastră din gazetă continuă acesta, desfăcând din buzunarul sacoului ponosit un ziar mototolit și indicând celor doi anunțul încercuit de la mica publicitate „Babă și Moș caută tânăr capabil pentru funcția de secretar al tradiționalului partid de centru PS,TD, filiala Porcoveni”
- Da, ai nimerit bine, dar ce te face să crezi că ai fi calificat pentru o asemenea funcție de prestigiu?
- Păi în primul rând, observă Hreb cu amuzament, pare că am totuși un avantaj față de concurență. Nu am mai văzut vreun sediu de partid atât de părăsit de când a trecut DNAul prin localitate. În al doilea rând am o mulțime de proiecte în cap, uneori nici nu pot merge de atâta zumzet. Și nu în ultimul rând sunt de aici, porcovăț get-beget, ceea ce nu este puțin lucru în ochii electoratului.
- Ai vreo arie specială de expertiză?
- Sunt de-abia la început, dar să știți că am talent. Impozite nu am plătit de 5 ani și, în ciuda acestui fapt an de an în decembrie fiscul îmi trimite el mie bani. Am luat fonduri europene ca să refac ulița din fața casei și acuma acolo, mai ales când plouă, se bălăcesc rațele și gâștele vecinilor de zici că e safari. Mi-am construit vila cu bordurile și gardul cu indicatoarele primite de la buget, și mi s-a aprobat să fac o sală de sport pentru Asociația Babelor cu Fractură de Șold și Angină Pectorală din localitate.
-Impresionant. Dar pentru o funcție atât de importantă trebuie venit cu mai mult. Acest partid este totuși în liga mare a politicii porcovenești.
- Păi de asta am și venit. Ați citit, domnule Babă, despre proiectul lansat de președinte ?
- Mda, am auzit ceva, parcă tu ai citit Moșuțo? că stai toată ziua pe Facebook.
- Așa e, completă baba, mai citesc pagina lui Klausică Fărăfrică și într-adevăr pe lângă tot felul de prostii cum ar fi „Hai fraților la muncă, măcar unul din trei” sau tânguieli jenante de tipul „Concetățeni, week endul nu începe de miercuri !” a menționat și ceva despre un concurs de proiecte pentru fluidizarea traficului în Porcoveni. Cică acest proiect îi pare atât de important că, acela care îl va pune în practică va primi, pe lângă exclusivitate și mâna domnișoarei Fărăfrică, vedetă PROTv și topmodel, specializată în prezentările de tanga.
- Păi uite că am eu în minte proiectul câștigător. Tot ce trebuie este însă ca dumneata, Babă, să mergi la palatul prezidențial și să îmi faci intrarea.
- Pot să te întreb ce ai în cap, tinere porcovăț?
- Ceva simplu, zguduitor și extrem de eficient, care nu poate să nu îi placă creierului său de neamț. Autostrăzi suspendate.
- De care?
- Din alea care urcă spre cer și trec peste case. Nu tu pietoni, numai porumbei, nu tu treceri de nivel, nu tramvaie. Vara fac și umbră, iarna feresc de ninsoare. Singura problemă este legată doar de avioane, dar pentru astea o să facem, în al doilea timp, un aeroport suprasuspendat
- Și crezi că Klausică o să înghită toate astea? Că în finalul postării pomenea ceva de posibilitatea ca în caz de nereușită, necinste sau proiecte la mișto să dea tupeistul pe mâna gheonoaiei Kovestina și a DNAului ei blestemat ...
- Să aprobe el proiectul și ne-om descurca mai încolo, că doar nu au ruginit chiar toate avioanele spre Antigua...

- Nu vreau, tată, nu vreau. Tu te-ai uitat la ce față de porc neîngrijit are? Nemaivorbind cum se îmbracă – deși recunosc că la așa o apariție nu are probleme să parcheze la handicapați când m-o duce la mall...
- Știu Belinda, știu, spuse președintele, dar am apucat să promit. Ultima oară când s-a mai mințit în familia noastră a fost acum 500 de ani și chiar și atunci a fost vorba de un unchi prin alianță, trei sferturi român, o optime ungur și o zecime bulgar. M-a convins însă tânărul ăla cu ideea lui de suspendare a autostrăzilor și de dragul de a nu mai auzi toți porcovății claxonându-se, de a nu-i mai vedea luând-o pe linia tramvaiului sau pe sens interzis, nu am ce face, trebuie să te sacrific pe tine, fata mea.
- Dar nu e corect, tată, nu e corect. Tocmai acum când cariera mea urma să ia o nouă turnură, de când colegele de la Matinal și-au dat demisia de onoare după scandalul cu păstârnacele înfipte în cur eu trebuie să plec în mai știu eu ce lună de miere o avea în cap gorila aia libidinoasă. Nemaivorbind de noua colecție de toamnă-iarnă de tanga pentru intelectuale rasate pe care o să o pierd. Chiar nu e corect !
- Nu zic Belinda că este corect. Dar știi că în cazul celor ca mine cuvântul de onoare este mai solid decât o parâmă legând un trabant. Tu crezi că mie îmi convine să am de ginere așa o scârboșenie? Sunt convins că strămoșii mi se tânguiesc în Walhalla, dar măcar o să le pot explica faptul că sacrificiul tău a dus la prima rețea de autostrăzi suspendate de pe pământ.
- Mă doare în tanga de autostrăzile alea, papa; chiar crezi că le poate face atât de late cât să nu se găsească porcoveni să le blocheze parcând pe banda a doua sau luând-o pe contrasens? Ai să vezi că va fi tot la fel, ba chiar mai rău dacă ne gândim că de-acuma claxoanele or să vină din înaltul cerului, ca și chiștoacele de țigări, peturile goale și flegmele.
- Fata mea, ajunge. Mâine este nunta și cu asta gata. Vă luați și voi doar o săptămână de miere ca să lăsăm omul să lucreze și cred că nici nu o să intri în luna a treia de sarcină că eu o să tai panglica la prima autostradă. Pe la botez presupun că va fi gata a doua și, până îl dai la grădiniță pe ăla micul proiectul va fi gata. O să plesnească de ciudă vărul din Hanovra când o să vadă, o să plesnească.

Domnul Fărăfrică era din ce în ce mai îngrijorat.
La 1 an de la inițiere și după 3.2 miliarde de țechini cheltuiți, proiectul de construire al autostrăzilor suspendate, deși extrem de coerent și atrăgător în machetele ce îi erau prezentate o dată la 2 luni nu se materializase până acum decât în două schele ridicate de jumătate de an la intrarea în oraș pe care câțiva muncitori se bronzau, cu berile în mână și încercând să nimerească cu peturile goale cofrajul la fel de gol.
Ginerele, domnul Garniță, nu mai era de găsit de circa 9 luni și întrebată, Belinda recunoscuse că această dispariție urmase uneor certuri extrem de intense între cei doi.
Dorind să îl ajute pe bărbat în redesenarea stilului și a garderobei acestuia fata președintelui se apucase să arunce pe foc, la sfatul mamei ei, sacourile ponosite, cadrilate și peticite ale lui Hreb.
Supărat de a constata că toate contractele de exclusivitate, scutiri de vamă și extrase de cont din buzunare au ajuns scrum, domnul Garniță a chemat-o pe soție și i-a spus:
- Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut? De te-a învățat cineva, rău ți-a priit, iară de-ai făcut-o din capul tău, rău cap ai avut! Că în loc să o lași mai peltic cu gândeala te-a luat grija în sulă, ba ai ascultat de sfaturile altora, de m-ai nenorocit și pe mine și pe tine deodată ! Ca să nu mai zic de bieții Babă și Moș de la sediu. Eu trebuie de-amu să iau viteză, până nu-mi face tac-tu coaiele medalion, și, dacă vei avea cândva nevoie de mine, atunci să știi că mă cheamă John Johnson și sunt prin Caraibe.
- Dar nu poți pleca bărbate, că sunt gravidă.
- A, da, ai dreptate, unde s-a mai pomenit să plece bărbatul dacă e femeia gravidă.
- Păi vezi?
- Sigur,. Mă întorc eu, nu-ți fă griji nu o să ratez nunta.
- Nunta? Ce nuntă?
- A fiului nostru. Sau a fiicei, că nu sunt din ăia care fac diferență. Te pup, nu uita, Johnson, Caraibe. Salutări lu tac-tu și zi-i să pună totuși limită de viteză pe autostrăzile alea din mintea lui, că asupra acestui punct nu ne înțelesesem niciodată.

Ghișeul era deschis, dar, deși încercase să își dreagă vocea, pufnise, tușise, strănutase și chicotise, nimeni nu părea să îi dea vreo atenție. Înarmată cu chitanța și factura Belinda aștepta nerăbdătoare, acum că îi venise rândul, ca femeia să termine de rezolvat urgența ivită, sperând numai ca lucrul acesta să se întâmple înaintea orei 13, oră la care, așa cum era scris și subliniat cu carioca roșie, biroul urma să se închidă.
Era fără două minute când forfecuța reuși în fine să îndepărteze ultima din pielițele răsărite parcă peste noapte pe inelarul funcționarei astfel că aceasta își făcu auzită vocea :
- Următorul vă rog.
- Eu aș fi la rând, doamnă, nu vă supărați.
- Plătit de impozite ? Taxe ?
- Nu… Dar ce, vreți să spuneți că oamenii fac coadă să plătească la stat ? observă uimită Belinda
Un hohot de râs se auzi din spatele ghișeului, ca și a ghișeelor alăturate
- Doamnă, dumneavoastră veniți cumva de pe Uranus ? vă întreb doar pentru că păreți proaspăt coborâtă de pe nava-mamă, probabil prin acțiunea prea bruscă a neurolepticelor incisive pe care vi le dau terienii ăia în halate albe. Da ce, ați vrea să ne ducem noi la ei acasă să facem coadă ?
- Mă rog, nu contează, am venit cu altă problemă…
- Ding !
- Ding? Ce ding ?
- E ora 13 și s-a terminat programul, că e miercuri…
- Păi stau de jumate de oră să belesc ochii la cum îți epilezi dumneata copita și acuma îmi spui că s-a terminat programul?
- Doamnă, la noi miercuri e sfântă. Sfânta Miercuri, nici mai mult, nici mai puțin. Mă dă în judecată sindicatul dacă rezolv cetățeni după finalizarea programului așa că pa și pusi, mai încearcă vineri.
Vinerea se dovedi încă și mai sfântă. Programul de lucru era, la ora 10 când ajunsese, deja terminat și nu existară blesteme, înjurături, tânguieli sau amenințări care să producă clintirea cu măcar un fir de păr a ghișeului.
Dădu să iasă când un bodyguard milos, ținând cont și de sarcina ei vizibilă o trase deoparte :
- Doamnă, dacă aveți ceva de rezolvat cred că este bine să veniți duminică
- Păi ce să caut duminică, nu vezi că la ăștia miercuri e sfântă, vineri și mai sfântă, presupun că duminica se aud îngerii cântând
- Păi asta este și pentru că ați venit, cum se numește în limbaj de specialitate, cu degetul în cur. Vorbim aici de bugetari, domni și doamne necăjiți cu salarii mici. Dacă s-ar mai ține și de program ar ajunge la o plată cu ora extrem de diluată. Dar dacă îi prindeți duminică, cînd se mai strâng aici la o cărticică și o bere, veniți și dumneavoastră cu ceva, un gest, un nimic și nu mă îndoiesc că problema se va rezolva, că rar mi-a fost să văd așa o aglomerare de competență ca la noi aici.
- Un nimic? păi și ce să le aduc ?
- O furcuță de argint, o vârtelniță de aur sau o cloșcă de aur cu cioc de ametist, care să dea din cap, ar fi destul de potrivite, deși pentru Ciocârlan, șeful serviciului s-ar putea să fie nevoie de ceva mai mult.

Ciocârlan studie cu atenție, o dată șpaga primită, chitanța, fluierând admirativ ca un colecționar de pietre rare în fața unui meteorit de pe Pluto.
- Fetelor, strigă el la subalterne, ia veniți încoace să vedeți ce am aici !
- Ce e puișor ? strigară cele două tinere
- Uite o chitanță și o factură ale lui Garniță… Din care rezultă că omul a plătit cândva ceva.
Ochii celor două se umeziră
- Nu am crezut că o să văd așa ceva până mor, spuse blonda, încheindu-și fermoarul de la rochie
- Incredibil… ăsta e un ordin de plată în toată regula. S-a îmbolnăvit domnul Garniță, doamnă ? se interesă și roșcata
- Nu, dar a dispărut de vreo 2 ani și, cum între timp am devenit gravidă aș vrea să dau de el să-i spun că va fi tată din nou. Am zis că poate dacă verificați această plată în sistemul dumneavoastră performant de calculatoare o să puteți să îmi spuneți cum să dau de el.
- Păi sistemul nostru este performant ca o scoică în nămol de când ni l-a schimbat tot el. Se blochează și la solitaire, mai ales de când ne-a mai cumpărat și antivirus. Dar nu este nevoie de atât de multă tehnologie să dăm de el, continuă blonda. De mult, până să mă îndrăgostesc de șeful, domnul Ciocârlan, am avut o scurtă relație cu Hreb. Extrem de scurtă de fapt dar, când a trebuit să plătească, mi-a zis că pe moment se grăbește, dar că îl pot găsi oricând doresc în Belize, sub pseudonimul de Hank Wiliamson
- Cred că te înșeli, spuse și roșcata. Vezi, nici pe mine nu m- a lăsat indiferentă și am avut o relație într-o seară, pe când, înainte să dau de șeful, mai mă întâlneam cu oamenii care mă sunau după anunț. L-am prins și eu într-o pauză financiară, dar mi-a spus să îl caut în Brazilia, că îl cheamă Gustavo Rodriguez.
- Þie cum ți-a zis că îl cheamă ? întrebă Ciocârlan
- John Johnson, în Caraibe, dar m-am uitat pe hartă și nu am găsit o astfel de țară. Mi-am zis că poate nu oi fi înțeles eu bine, da pe urmă am dat de chitanța aceasta și am zis că poate mă ajută să îl găsesc.
- Păi văd că este emisă dintr-un sediu PS,TD din Porcoveni… Un anume Babă sau Baba este beneficiarul… De ce nu încercați acolo ?

Reîntâlnirea dintre cei doi soți a fost extrem de emoționantă, mai ales după ce Hreb, la expunerea negului de pe ceafă, încetă să mai tăgăduiască. Garniță arăta frumușel, în ciuda bărbii lăsate să crească, a ochelarilor de soare și a șepcii trase adânc pe frunte, deși într-un fel ușor neliniștit
- Mă mai caută taică-tău? întrebă el, tăind un pic prea brutal explicațiile pertinente ale Belindei privind a doua sarcină
- Zilele astea nu-i mai stă gândul la tine, crede-mă iubitule. Are probleme politice din ce în ce mai mari și populația se revoltă aproape fățiș
- Zilele tiranului sunt numărate, observă Babă din jilțul de președinte
- Da ? ce s-a întâmplat ?
- Poporul și-a dat în fine seama de greșeala făcută. Nicicând nu a fost asta mai clar decât atunci când tiranul a scos un grup de vasluieni din cârciuma înzăpezită și i-a pus să dea zăpada. Un val de proteste a cuprins toată țara.
- Poporul se trezește, încetul cu încetul, mai observă profetic și doamna Moș
- Pe urmă i-a cășunat pe muncitori, mai observă Babă. E clar că-i urăște, altfel nu văd de ce a a agresat drumarii ăia, luându-i din pauza de masă și dându-le cu tablele în cap.
- Pretextând absolut jalnic că oamenii tocmai se treziseră din somn și că i-a observat de două ore sprijinind târnăcoapele la umbră.
- Da, omul s-a dovedit un megaloman periculos. Cică țăranii trebuie să se ducă la câmp, elevii la școală, muncitorii să tragă de utilaje, doctorii să consulte pacienții, asistentele să le facă injecții, cercetătorii să cerceteze, polițiștii să prindă hoți, practic nu mai există nici o categorie de populație mulțumită în tot Porcoveniul.
- Mda, observă și fata președintelui, pare că tata nu a înțeles în profunzime acest popor. Oricum nu cred că mai este supărat pe autostrăzile tale, l-am auzit chiar într-o zi suspinând – « măcar ginerică mi-a făcut un pilon ».
- Oricum nu mai contează că am găsit soluția. Am cutreierat lumea în lung și în lat dar, sincer să fiu nicăieri nu ca acasă, observă, cu ochii umezi, Garniță
- Eh, fiule, spuse Moș, chiar așa ? nici măcar când sorbeai Pina Colada pe plajă și frigeai pălmuțe pe curul indigenelor prin Bahamas nu simțeai cât de cât că dorul ți se mai ostoiește ?
- Ba da, partea aia era extrem de funcțională. Dar ce am constatat, și vorba aceea acuma sunt un om umblat, este că la toți veneticii ăia, la sfârșit trebuie să plătești. Că la băutură, la femei, casă, benzină pentru toate, la un moment dat trebuia să bag mâna în buzunar. Este incredibil, nu mi se potrivește deloc și mi-a făcut un dor teribil de Porcoveni.
- Dar, aveai bani, nu ?
- Ce contează asta ? e vorba de principiu la urma urmei. Ce plăcere poți găsi să construiești o vilă dacă o faci pe banii tăi ? să bei un pahar de șampanie dacă nu este moca sau măcar parțial de furat ? să bagi benzină în lamborghini dacă aceasta nu este cu măcar un dolar subvenționată ? Așa că m-am hotărât să vin acasă
- Da ce urmează să-i spui lui Klausică ?
- M-am gândit și la asta. O să insist asupra aspectului complet neecologic al unei astfel de întreprinderi și a faptului că în câțiva ani ideea de mașină va deveni caducă. O să-i propun ca în loc de autostrăzi suspendate să înlocuim străzile din Porcoveni cu canale, mai ales că avem deja un sistem de gropi extrem de funcționale și tot ce mai e de făcut este să îndepărtăm spațiul dintre acestea. Gata cu mașinile, gata cu claxoanele, gata cu psihopații înjurându-se la stop. Băgăm un serviciu municipal de gondole și trăsnim una- două făbricuțe de bărci și șalupe de o să îngălbenească venețienii de invidie. Nemaivorbind că or să aibă toți porcoveții unde să dea la pește.
Babă și Moș se uitau la el cu ochii umeziți de emoție.
Tânărul timid de acum doi ani devenise politician și inimile lor trepidau de mândrie.