Una din marile ușurări în viața mea a fost aceea că societatea nu a pus prea multă presiune pe mine să fiu frumos.
Să ne înțelegem, de frumos sunt, incontestabil. Dar ar fi fost oribil dacă ar fi fost necesar să mă epilez, să îmi pensez sprâncenele, să îmi fac pedichiura, să îmi pun unghii false, să îmi tai pielițele, să îmi fac șuvițe sau să îmi iau borsete asortate.
Nu știu sincer cum s-ar putea trăi în acest mod.
Din punctul ăsta de vedere am fost mereu recunoscător pentru prezența și funcționalitatea cromozomului meu Y.
M-am dichisit și eu ocazional și să nu uităm că o dată la câteva luni mă tund și poate că îmi tai si unghiile de la picioare, mai ales vara.
Părerea mea este că am atins maximul de cochetărie masculină.
Dar iată că se pare că nu.
Pe măsură ce lumea evoluează pare că bărbatul epocii noastre descoperă treptat aparatele de epilat, gelul de păr, coafatul, manichiura, pedichiura. Presupun că inserarea unui vagin în locul coițelor nefuncționale este dupa colt.
Termeni ca "metrosexual" sau "spornosexual" răsplătesc această evoluție modernă și, deși sunt convins că și femeia de azi preferă tipii robuști, virili și normali iată că tot mai mulți juni se înghesuie prin saloane de piercing, de tatuaj sau prin magazine de pălăriuțe să se sluțeasca.
În context iată o nouă parascoveniè. Lumbersexualul, adică vezi doamne taietorul de lemne cel sexy. Ca ce e drept am o groază de cunostinte feminine înebunite după așa ceva. Numai vidanjorii au mai multă căutare.
Pare că dacă iți lași barbă, îți pui o cămașă cadrilată și îți scoți mutra galbejită în club ești în trend zilele astea.
Desigur doar dacă te-ai dat cu gloss, să îți sclipească buzele un pic.
Am prins prin comparație vremuri bune. Singurii lumbersexuali pe care i-am cunoscut în tinerețe au fost doar la țară, la discoteca de la căminul cultural. Se strângeau cu amici de-ai lor, tractordriversexuali, dar nu prea aveau succes pe vremea aia.
Aștept cu nerăbdare modele următoare, poate o apare și aia cu punga pe cap...