Ultimul dar din partea tatei a fost un CD cu B.B. King.
La o câteva zile după moartea lui, mama mi-a dăruit
unul dintre prosapele cumpărate de ea pentru pomana
de la înmormântare, așa cum e obiceiul. Prosopul nu
era diferit de celelalte, era tot albastru. A ajuns acum
nouă ani la mine în dulap, dar nu l-am păstrat amintire,
l-am folosit. Câteodată, când merg la baie și mă spăl
cu puțin săpun și apă, îmi amintesc că tata spunea că
eu mă spăl ca o pisică pe vârful nasului, și nu am grijă
de rest. Zâmbeam. Pe vremea aceea el mă tachina des
legat de fleacuri și eu nu îmi imaginam că toate culorile
din viața mea se vor fi mai albastre decât cerul de mai.

Acum câteva zile am văzut prosopul atârnând în baie și
mi-am amintit vorbele tatei din timpul fericit petrecut
împreună. Mi-am clătit ochii de mai multe ori, m-am șters
cu prosopul albastru, în timp ce fredonam un cântec vechi
din colecția tatei: „a little bit of soap will never wash away
my tears”. Azi e ca și cum prosopul are propria lui voce
de soul sau blues, ca și cum a furat o parte din amintirile
mele, zi după zi. Mi se pare ciudat are aceeași culoare, că
e încă proaspăt și tânăr. Atâția ani mi-a păstrat visele curate.
Ultimul dar din partea tatei a fost un CD cu B.B. King .