adevărul meu
e cel adevărat
dreptatea mea
e cea dreaptă

s-au spus atâtea vorbe
dar am uitat să citim vremurile...
larma acoperă respirația pământului...
un moment de reculegere
are gustul apei în deșert...

ca o ploaie de blesteme
rănesc cerul ce adoarme
noaptea nu-și găsește locul
toaca cerne ascultare
răzvrătirea-n cer dospește
șoapta crește tot mai tare

sunetele cern tăcerea
primul croncănit sfâșie
albul penelor străluce
lumea-întreagă o îmbracă

feerie, vis și taină
ceartă, sfadă, vijelie
liniștea încet coboară
trăgând albul într-o doară

e iarnă iar