1.Aura luminiscentă face corpul impermeabil la ciocnirile cu corpusculii nefiindului.

2.Dacă am fi făcuți numai din esențe și am fi lipsiți de corpul ce întinează, maculează și pervertește, nu am cunoaște suferința, care își extrage seva din imperfecțiuni, excese, erori, dezarmonii, dezechilibre, disfuncționalități ale metabolismului și organismului.

3.Visul este resuscitat de gândirea optimistă, iar viața este revitalizată de o realitate polenizată cu reușite și succese.

4.Viziunea pesimistă asupra vieții prozaice, care are alergie la fericire, creează un orizont negru respingând visele stenice, revigorante, care ne îndepărtează de ceea ce am vrea să fim, un optim între sănătate, plăcere și fericire.

5.În cazul fericit în care inutilul și superfluul nu fac parte din existență, anostul și nefastul ce uimesc în sens negativ, se disociază de calitate și profunzime și devin evanescente.

6.Între fantezie și real stă dorul, ce face ca liniștea să cânte, legând iubirea de melancolie, reverie și elegiac.

7.Nesomnul, cu pleoape grele de întuneric, își luminează conștiența prin aprinderea gândurilor inflamabile.

8.Am împărțit exasperarea pe litere, ca să fie mai ușor de dus într-o viață transpusă literar în cuvinte, propoziții, fraze, în care virgulele marchează hiatusurile, trecerea de la o variabilă existențială la alta.

9.Poetul, convertit la sublim de poeziile ce-i definesc realul lăuntric sublimat, fotografiază cu privirea transcendența din interstițiile realității.

10.Poetul își caută adevărul crestând cuvintele, cu miezul lor format din gânduri gnomice, rezistente la intemperiile falsului, minciunii și echivocului.