aibi grijă de mituri ca de viața ta
mai mult decât de viața noastră
printre straturile de pătlăgele
mai mult verzi decât roșii
de la casa rămasă în pământ
ca un semn al epicii mariamite a unchiului grecu
într-un moment de maximă luciditate
când nu confunda un avion cu un câine
lătratul lui bombonel cu cea mai solară ființă
de la palas atena-ncoace & mai departe
mama mea cea mai solară ființă din câte -au existat vreodată
punându-mă mereu la punct să-mi deslușesc singur înțelesurile lumii
vara marinarii de pe dunăre dădeau năvală în curtea bunicii
la culesul corcodușelor ca pentru a-și îneca durerea
străbunica de la remuș recitând el zorab
pe care –l știa de la g.coșbuc
pe vremea aceea învățătura
era mai presus de viață & după aceea
sublimă mama mea dirija corurile de sclavi
pe patru voci ale partidului comunist
reproșându-i tovarășului director
vezi tovarășu nu mai cânta falș
atât mă pricep tovarășa
uită-te mai bine la vlăjganii din spate
la felul în care vor sări pe geamul fumuriu
din sala de clasă ornată cu lupta de clasă tovarășa
la ăla de are de gând să se facă preot
la barba lui albă de la parastasele de peste o mie de ani
totul ne va fi interzis tovarășa &cum poți să aibi grijă
de alde dragomanu paladi ciopată supraoameni
de peste doi metri deșirându-se spre podelele de fag
spre parchetele nevopsite dna-ul cu o mie și una de vulpi-sirene
zece mii de firoscoase sirene nu exista
exista numai securitatea care supraom te făcea
de pildă tovarășul director care depășise planul cincinal
cu patru-cinci sute la sută insuficient totuși pentru ca tovarășul prim
să interpreteze ,,trei culori’’ (fapt adevărat)
bocănindu-le pe butoaiele de bere
nea vasile stan moș bunea onorel toți cei morți
jucându-și viața la ,,loz în plic’’pe trei lei
toți ar fi meritat o viață mai bună
mama mea & ultimul mesaj divin
înainte de a ne revedea dincolo
mărite apollo
gelozia ta a întunecat lumea
& nimic nu o mai poate salva